21 iunie 2013

Oprescu, noi unde ne futem?

Era una dintre zilele alea de vară în care e atât de cald că faci clăbuci la cur, mai ceva ca detergentul manual în mașina automată.

Aveam o erecție de zile mari, una de îmi permitea să-mi mențin echilibrul în RATB, chiar și cu toate babele împingându-se în mine ca să le cedez locul pe scaun. Care scaun? N-aveam scaun, doar o erecție, am spus! Am vrut să mă dau jos la prima, dar nu se spălase de vreo 2 săptămâni. Așa că am coborât la următoarea. La Cișmigiu. Aveam în cap o singură idee: să mă fut. De-aia o și sunasem înainte să plec de acasă: ca să se prezinte de urgență în stație la Cișmigiu, nu înainte de a se spăla pe dinți și a-și rade ratonul.

Și a venit. Se uita la mine cu o privire fixă și tâmpă, cu fasolile rânjite și cu țâțele pe-afară, aproape că îți luau ochii de la botul roz ca curul de maimuță africană.

Abia ce se înserase când am intrat în parc, căutând un loc bun unde să îmi eliberez duhul rău peste măselele ei și botul roz.

Atunci am am ajuns la concluzia că sunt prea mulți stâlpi de iluminat în parcuri! Nu există metru pătrat care să nu fie luminat de cel puțin 4 stâlpi! În schimb, dacă vrei să arunci ceva la gunoi, ai toate șansele să nimerești un câine sau vreun boschetar ce-și trăiește liniștit somnul profund.

Încercăm să urcăm pe movila aia cu scări multe, acolo unde behăi urcând, mai ales atunci când ai o erecție ce-ți strivește bomboanele mentolate peste buzunarul rupt și pielea iritată. Găsesc că e un loc perfect pentru o muie romantică, la lumina lunii. Dacă nu ar fi deja ocupat de doi semi-hipsteri/semi-virgini ce-și împărtășesc reciproc cuvinte desprinse din poze de pe Facebook.

Pe aleea paralelă cu Schitu Măgureanu, dacă vrei să te caci, ai unde. Dacă vrei să fuți, fii sigur că, dacă nu vine șepcălie să îți ceară bani de parcare, vine altul și îți cere o țigară. Și lumină! Lumină cât cuprinde! Am numărat 5 stâlpi în zece pași. Fiecare bătea din altă direcție, mă simțeam ca într-un studio foto, la o ședință pentru ultimul număr al vreunei reviste de gheișe.

Se uită în stânga, se uită și în dreapta, se uită la mine și îmi spune că ar trebui să încercăm pe marginea lacului. Acolo unde, doar dacă îți place să fuți mormoloci în cur, ți se scoală. Altfel, orăcăielile brotacilor râioși de pe lac nu îți pot crea altceva în afară de imaginea ei când a mâncat stricat și-și lasă ce are mai bun din ea la ecluză.

La ea nu se poate. Nici la mine. Nici în parc, la iarbă verde. Nici pe stradă. Pe vremea aia nu știam noi ce înseamnă contractele cu statul și banii care se învârt în jurul lor. Nici de ce e nevoie de 5 stâlpi în zece pași. Data viitoare încercăm un parc mai puțin luminat. Dar care?

Deci unde ne futem cu atâta lumină? Unde e parcul ăla slab luminat, mediu propice pentru o copulație de vis și o felație pe măsură? Domnule Oprescu, noi unde ne futem?