17 noiembrie 2011

În analele bucătăriei 2.0

Azi am avut o discuție cu un BUCĂTAR notoriu. Cel puțin am încercat...

Se vede treaba că bucătarii nu sunt educați în arta conversației pentru că nu acceptă sub nicio formă critici, nici despre meserie, nici despre păreri.

Asta-i treaba cu bucătarii notorii: au un complex de inferioritate (nu își strunesc ștromeleagul mignon care nu li se scoală). Întâmplător sunt băgători de seamă și încearcă să își impună părerea imbecilă asupra celor care fac eforturi disperate să îi asculte.

Azi am avut o discuție cu un bucătar notoriu. Am reușit până la un punct, pentru că, undeva în momentul în care am reușit să îmi expun punctul de vedere, BUCĂTARUL a reușit să îmi închidă conexiunea la aplicația cu care conversam împreună.

Știți cum e atunci când câteva mii de oameni contrazic un bucătar? S-a întâmplat în 1989, undeva în Piața Revoluției, acolo unde un bucătar încerca să convingă mii de oameni că nu le este foame: #FAIL!

Așa am pățit astăzi: un bucătar a încercat să mă convingă că nu îmi e foame, că nu înțeleg cum gândește el și o suită de așa-numiții lachei (deși, din câte înțeleg, el e lacheul lingău iar punctele de referință din domeniu nici măcar nu îl băga în seamă).

Azi am avut o discuție cu un bucătar notoriu și am reușit să ÎL FAC ASCULTAT. Am reușit să îl fac să fie STRĂLUCIT pentru câteva secunde, până când am intrat în conflict cu impresiile lui de chef.

Azi, bucătarul cu impresii de chef s-a dovedit a fi măturător de stradă și după câteva minute a reușit să fie gunoier (cu tot respectul pentru cei care se îndeletnicesc cu aceste meserii nobile).

Azi, bucătarul A REUȘIT SĂ DEVINĂ vidanjor. Răscolește căcatul lăsat de alții la vatră.

Iar din punctul meu de vedere va fi vidanjor pe viață!

UN VEȘNIC MÂNCĂTOR DE CĂCAT, probabil croat, din Pula, Coprofilovič.

Azi este primar. La Naipu. La mare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu