13 noiembrie 2011

Alice și prietenii săi - armăsarii

Alice, o fată tânără, din provincie și cu nu prea multă carte s-a decis ca la vârsta de 17 ani să plece în capitala București să își încerce norocul în industria pornografică.

Nu cunoștea pe nimeni, nu avea rude sau prieteni acolo, dar avea o poftă nebună de „muncă”! Dar era hotărâtă, culesul cotolanilor de la țară nu era o muncă pentru ea. Înainte ca familia ei să se trezească, micuța fată își strânse lucrurile și decise că acela era momentul în care trebuia să își ia lumea în cap!

Nu avea bani așa că se hotărî să facă autostopul. A avut noroc! Tocmai atunci, un șofer de basculă care trecea pe acolo a oprit, acceptându-i oferta tentantă. Roțile încă scârțâiau iar fata simți prezența unei erecții masive, însă, în naivitatea ei, nu găsi nimic în neregulă și păși pe treptele basculei, de unde un miros puternic de testosteron îi pătrunse până în măduva spinării.

Timidă, îl privi pe șofer ai cărui pantaloni cedau sub presiunea penisului masiv. Era tăcere!

Tânăra își făcu curaj și îl întrebă:

- „Cum te numești?”

- „Terente”, spuse sec mustăciosul, după care continuă „te-am observat încă de când stăteai în colțul străzii, sângele mi-a coborât din cap în cap iar mădularul a început să necheze ca murgul.”

- „O, Terente, dar eu...”

- „Nu trebuie să spui nimic!”

- „Dar...”

- „Șșșș!” și îi duse mâna bătătorită la gură.

O privi timp atât de îndelungat încât era să intre în șanț! Redirecționă bascula după care o băgă pe Alice cu capul sub volan.

- „Îți place, fă, ce îți fac?!”, spuse Terente satisfăcut.

Fata nu știa ce să facă așa că se lăsă purtată pe cocoș și dusă pe culmile plăcerii neexplorate încă. Bucuros de fapta sa, Terente îi spuse fetei că, pentru moment, este de ajuns, dar fata hapsână îi răspunse imediat:

- „Haf-ha-haf-mulțumesc pentru experiența minunată, dar ce este acesta?”

- „Blazonul familiei. «Trag bine și apăsat la cioc!».”

Alice, obosită de efortul depus, adormi pe socoteala lui Terente...

Când se trezi era în mijlocul unei păduri de conifere. Era frig, temperaturile erau scăzute. Habar nu avea ce s-a întâmplat și cum de a ajuns acolo! Nedumerită, căută indicii, dar văzu o pancarta pe care scria: „Bine ați venit în Laponia!”.

Prin ceața deasă nu putea să vadă prea mult, dar i se păru că vede doi ochi roșii ca sângele de cal ce sclipoceau puternic. Speriată, căzu pe spate în omătul rece. Copacii șuierau sub efectul brizei oceanice, ochii se apropiau iar o siluetă de invidiat se putea zări în depărtare, topind zăpada 3 metri în jurul său.

De-odată, se auzi un grohăit grotesc, ce venea din partea diametral opusă. Silueta deveni din ce în ce mai vizibilă, până când fata putu vedea un bărbat dezbrăcat de inhibiții și cu o barbă stufoasă. Scoate un satâr și tăie bestia în talpă.

Fata se întoarse și văzu cum creatura ce o pândise fugea rănită, lăsând o dâră de sânge cald pe zăpada moale. Speriată, nu știa ce să spună, dar bărbatul grăi:

- „Ho, ho, ho, draga moșului, hai în poala mea!”

- „Moș Crăciun”, exclamă Alice uimită, „ai mei mi-au spus că nu exiști! Nu am primit niciodată cadouri!”

Moșul o privi în ochi mieros, bătu din palme cu o singură mână și imediat apăru Rudolf, renul potent, tânăr și neliniștit ce îndată îi urcă în sanie pe cei doi. Drumul era lung iar fata începu să fredoneze pentru a se încălzi:



„Drumul e lung și tare aș vrea

S-ajung la tine, în casa ta!

Să-mi arăți ce ai tu,

Să-ți arăt ce am eu

Un bărbos ca tine mi-am dorit mereu....”


Cabana moșului era o construcție opulentă, din lemn de abanos adus din Brazilia ce o impresionă până la lacrimi pe Alice. În interior era cald așa că tânăra scăpă de hainele ude și rămase pe canapea.

Rudolf, renul masculin, stătea lângă șemineu. Moșul, bătrân la suflet, dar tânăr la extremități, îi făcu fetei o ofertă de nerefuzat. Tânăra tresări și îl întrebă pe Moș Crăciun de unde se aud greierii? Moșul zâmbi cu subînțeles. După ce fata acceptă oferta moșului de a merge cu el în călătoria ce avea să bucure milioane de copii din întreaga lume, petrecu împreună cu acesta, renul Rudolf și slugile de culoare ale moșului, 2 luni foarte frumoase în care învăță arta medievală scandinavă și ce-i acela un carbasan perfect.

Era timpul. Călătoria monumentală începea iar Alice era foarte emoționată. În noaptea de 24 decembrie, moșul, ajutat de slugi, înhamă renii desfrânați, conduși de crucișătorul Rudolf la sanie. Biciui renii și aceștia imediat își luară zborul și îi conduseră în virginul văzduh.

Erau rapizi, înghițeau kilometri precum hot-dogii cu muștar. Ajunși în Cehia, moșul începu să-și dea drumul pe hornuri. Unde casele nu aveau coșuri, moșul își dădea drumul pe ferestre și uși.

Alice se simțea ca în rai, totul era perfect până când capul i se zgudui o dată, încă o dată și încă o dată!

Totul era negru. Ușor, ușor totul prindea contur, în timp ce Alice deschidea încet ochii. Terente avea o erecție. A fost doar un vis.

- „Am ajuns la destinație, păpușe”, spuse Terente suav.

Fata coborî, dar nu înainte de a-i mulțumi încă o dată lui Terente.

În fața ei se întindea mărețul București!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu