21 septembrie 2011

Păstrați igiena: spălați-vă pe creier!

Aveam un vis. Visam că România era integrată spiritual în absolut. Visam că eram parte din cei 300.000 de aleși ai lui Iehova și ciocăneam sistematic la ușile oamenilor să le aduc fericirea. Aveam o insignă în piept și mă chema Elder Răzvan. Tocmai migrasem de la Biserica Scientologică la Adevărata Biserică, cea a lui Iehova. Aproape că mă pocăisem și îmi uitasem trecutul yoghin. Uitasem și dragostea absolută pe care o cunoscusem alături de domnișoarele Tantra: Tantra Ștefania, Tanța Petronela și Mantra Cerasela.

Cioc, cioc, poate răspunde cineva. Nu răspunde. Mă uit în spate după cei care mă urmaresc. Știu că mi-au implantat un microfon sub piele încă de când mi-am început cariera la clubul de yoga. Era cât pe ce să ating absolutul și să intru direct în Nirvana pe poarta principală, dar m-am oprit într-un pom în timp ce încercam Lotusul pe scaunul de la mașină. Vroiam să meditez ca să îndepărtez meteoritul care urmează să se izbească de Terra și să aducă sfârșitul lumii. Mergeam cu 65 la oră. Eram în drum spre Costinești, la tabăra de meditație. Am meditat după aia o vreme prin spital, la blondele de la nudism, dar tocmai când doctorul îmi spunea că trebuie să îmi amputeze un picior, a venit cineva de la Biserica Scientologică și mi-a adus speranța. Totul era clar: Dumnezeu urma să vină călare pe un OZN și să îmi aducă pacea. Urma să mă ia la el, într-o navă spațială cu transmisie automată, făcută special pentru cei cu un singur picior. A venit și un predicator. Mi-a pus mâna pe frunte și - miracol - m-am vindecat. Aleluia. Puteam să umblu (dacă vreți să îl chemati și dvs. sunați la 897.5656, 100.000 de lei pe minut, primele 20 de secunde netaxabile). Am început să mă duc regulat la biserică.


Intru în alt bloc. Cioc, cioc. Cineva deschide. "Aum Mani Padme Hum" zic în mintea mea. Flexez și intru. Eram în Octogon. "Credeți în Domnul nostru Iisus Cristos?", o întreb pe femeia din fața mea, care era îmbrăcată sumar și purta un șarpe pe după gât. "Da", răspunde ea cu jumate de voce. Scot din buzunar Turnul de Veghe și îi arăt un grafic. "Vedeți, aici, pe axa oX avem egoul. Pe axa oY avem Dumnezeirea. După cum vedeți, Dumnezeirea este o funcție inversă de ego. Încă mai aveți timp să vă pocăiți". Închid ochii și îmi aduc aminte: astăzi trebuie să îmi calc în picioare copilul pentru că s-a dus la serbarea școlară de sâmbăta trecută. "Frumos șarpe", zic eu încercând să mai destind atmosfera. "Da, e șarpele meu Kundalini. În fiecare dimineață îmi eliberează energiile negative și îmi stimulează chakrele prin mișcări unduitoare", răspunde dânsa. "Și cum canalizați energiile pozitive?", întreb eu brusc interesat. "Păi, prin sifonul de la chiuvetă", răspunde dânsa pe un ton conspirativ.

Apoi îmi șopteste: "Nu vrei să treci mâine seară pe aici la un păhărel de urină? Face minuni la rinichi." Refuz politicos. Tocmai mă reabilitasem după ce căpătasem o puternică dependență de la urinoterapia pe care o practicam pe vremea când mergeam la întâlnirile MISA. "Pocăiți-vă, doamnă, cât mai puteți. Sfârșitul Lumii e aproape, a scris și în Evenimentul Zilei" spun eu, citând din "Manualul Tânărului Predicator Iehovist" pe care îl cumpărasem la una din ședințele de creștere a eficienței misionare. Apropo, unde oi fi pus Manualul? Trebuie să fie pe acasă, aruncat pe podea, pe undeva, printre cărțile de eficiență de la Amway.

Plec descumpănit. Urc un etaj. Cioc Cioc. Răspunde un domn. "Doriți să cumpărați o pastă de dinți cu cinci puncte de calitate deasupra oricărui produs similar? ... Nu??? ... Și nici măcar, nu doriți să vă îmbogățiți rapid, urmând schema noastră de marketing multi-level în care...." Mi se trântește ușa în nas. Cad în genunchi și țip extaziat: "Atunci pocăiți-vă, sfârșitul lumii e aproape!"

Mai urc un etaj. Pe scări, un copilaș vroia să iasă la joacă. Îl opresc și îi dau o broșură și o lalea (reflex dobândit de pe vremea când lucram cu băieții de la Hare Krishna în față la Otopeni). O să-i prindă bine - în broșură se explică de ce Dumnezeu nu permite transfuziile de sânge în cazuri de accidentări grave. Ajuns în fața ușii, privesc curios la pentagrama desenată cu sânge pe ușă și la inscripția "Det roc" de dedesubt. Cioc-cioc. Deschide un tip îmbrăcat în negru care ține sfios în mână o găină decapitată. Din spate se aud niste sunete ciudate. Trag aer în piept și încep discursul. "Dumnezeirea cui te-a facut", îmi aruncă printre dinți, când aude despre ce e vorba. "Eu am treabă cu vecinul de jos. De jos de tot."

Plec dezamăgit. Pe drum mă întâlnesc cu o doamnă. Îmi dă o broșură cu Baha'i. Îi dau și eu o broșură cu Turnul de Veghe. Ne zâmbim complice și ne despărțim. Mă grăbesc înapoi la casa de rugăciuni. Avem două tinere adventiste pe care trebuie să le convertim. Și după aia, Elder John o să mă spele frumos pe creier și o să mă pună să le inițiez.

Morala și concluzia finală: Ce nu au reușit 45 de ani de comunism - să ne spele creierii de tot, o fac astăzi sectele si ziarele. "Yoga Creștină", Martorii lui Iehova, MISA, adventiștii și alte secte/culte reprezintă un real pericol. Multe dintre ele au fost interzise în țări democratice datorită practicilor antisociale și antinaționale. Numai la noi profilerează. La toate astea se adaugă și unele cretinisme editate de ziare, (vezi "Urinoterapia" prin Formula AS sau articolele despre poliția română care apelează la ghicitori pentru rezolvarea cazurilor) care în loc să educe cititorii, marșează la asemenea tâmpenii cu iz pseudoștiințific sau senzațional.

Fiți deștepți și stați deoparte!

Sursa: sictir.org 2009