19 iulie 2011

Filosofia căcatului

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la cum mă cac, nu pot să nu realizez că până și căcatul are o filosofie a lui. Una proprie și foarte deosebită!

De exemplu, azi m-am căcat cam cât doi cartofi din ăia de se găseau pe vremea lu' Ceașcă. 3 lei bucata. Erau 1 leu la un moment dat, dar i-a scumpit nebunu'. Și ce mai căutam pe jos, pe stradă câte o monedă de 1 leu sau chiar 25 de bani ca să fac banii de cartof! Erau buni, dar nu aveau filosofie.

Căcatul are filosofia lui. Astăzi, cei 2 cartofi s-au pus în formă de cruce. Pesemne că am un maț gros destul de credincios și cu frică de bărbos. Odată mi s-a întâmplat să mă cac cam cât un bob de fasole. Și ce m-am chinuit pentru căcatul ăla! Mă așteptam să iasă mațul cu totul la cât m-am chinuit și cu câte dureri l-am evacuat! Când colo... ce să vezi? Un bob de fasole, parcă puțin mai măricel, sătea stingher în balta de pișat din vasul de căcăstoare. Mi se făcuse milă de el. Era un căcățel atât de mic de nici când m-am șters la cur nu am murdărit hârtia! Atât de mic a fost!

Acum îmi vine o idee... Oare câte kile m-oi căca? Să zicem că excludem bobul de fasole. Ăla ar avea undeva pe la 50-100 de grame. Dar crucea? Și asta nu e tot...

În altă zi, mațul gros cred că milita pentru drepturile furnicilor. Altfel nu îmi pot da seama de ce a ieșit așa un rotocol, cu tot cu moț, spiralat frumos și cu mici găurele în el - exact ca un mușuroi - de parcă erau mici tuneluțe pentru furnici ca să se poată plimba în voie prin piramida caldă, aburindă și abia eliminată.

Odată, au ieșit 2, unul peste altul într-o formă de care a trebuit să mă debarasez imediat trăgând apa. Era o zvastică perfect realizată din 2 cârnați ca ăia de Pleșcoi. Luuuuungi și grosuți, cu coaja tare.

Mi se pare uimitor cum o entitate atât de neluată în seamă poate căpăta forme atât de ciudate, pline de substanță și însemnătate. Poate că în loc să ne ocupăm timpul cu toți căcații de la televizor, ar trebui să ne ocupăm mai mult de viețile noastre, de familia noastră și de ceea ce scoatem pe gură.

Sau pe cur.

4 comentarii:

  1. Chiar , oare cum ar fi sa te caci pe gura ? :))
    am sa-i intreb pe astia de la antene

    RăspundețiȘtergere
  2. concluzia?
    si cacatul are limitele lui! nu iese niciodata cum vrei si cat vrei, si mai ales unde vrei si cand vrei!

    RăspundețiȘtergere
  3. propun descrierea cacatului dupa niste lubenita cu samburi! culoare, compozitie, textura, parfum etc.

    RăspundețiȘtergere