10 mai 2011

Gălbinuța: un suflet pustiu

După o zi istovitoare, ajung acasă cu pași grăbiți, dându-mi sufletul până în fața scării blocului unde mă așteaptă ea! Cu ochii mari, privirea ce parcă spune „ia-mă cu tine” și mersul încet și grațios, cu mișcări de coapse precum felinele, este ea - Gălbinuța.

Așa îmi place s-o alint, așa o alintă toți cei care o cunosc pentru că le este dragă. Toată lumea o iubește!

Povestea ei începe acum mulți ani când, într-o seară ploioasă, și-a făcut apariția în cartier. Admirându-i corpul bine proporționat, părul galben-auriu (de aici și numele ei Gălbinuța) și mersul de felină, un vecin a luat-o la el. A spălat-o, i-a dat de mâncare, i-a periat părul galben-auriu și ea, în semn de mulțumire, s-a culcat cu el în pat.

De atunci, cei doi au fost de nedespărțit. În fiecare zi ieșea la geam și o striga cu zâmbetul pe buze: „Gălbinuța! Gălbinuțaa!! Hai la tati să-ți dea ceva bun”. Și ea, inocentă cum era, se ducea. Și primea ceva bun.

De paști nu a vrut să mănânce miel. Spunea că nu poate așa ceva, că i se pare inadmisibil și că e ca și cum și-ar devora semenii. Vecinul, un om amărât, cu un venit foarte modest, neavând bani de miel, se gândi să o prepare pe Gălbinuța. Da! Pe ea - fetița lui tati, cu părul galben-auriu, cu mersul ei de felină. Vă închipuiți așa ceva?

Dar nu! Nu a putut! Sărăcuța de ea, inocentă și simplă, nu știa ce o așteaptă. Vecinul o duse cu vorba până pe balcon, spunându-i că vrea să o tundă și să o perie. Și ea s-a dus.

Cu o lacrimă în colțul ochiului, cu cuțitul cumpărat la tele-shopping într-o mână și cu ceafa Gălbinuței în cealaltă, vecinul a spus „nu! nu voi comite o crimă! mai bine să moară de moarte bună decât de cuțit prost!”.

Uitându-se la el cu ochii mari, Gălbinuța îl ruga din priviri să îi tundă părul, dar vecinul nu mai era lângă ea. Se auzeau doar hohote de plâns din sufragerie ce păreau să nu aibă niciun sens pentru tânăra cu părul galben-auriu.

Astăzi, după mulți ani de la cele povestite mai sus, ajung în fața scării și sunt întâmpinat de femeia de serviciu, vizibil îndurerată. Printre hohote de plâns îmi spune, cu greu, că Gălbinuța s-a sfârșit!

Vecinul era atât de indiferent, cu suflet rece de parcă nici nu știa cine a fost Gălbinuța și ce a însemnat pentru el, uitând totul despre ea, inclusiv nopțile în care împărțeau același pat. Acum are o nouă prietenă.

Va urma

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu