28 decembrie 2011

Lumea pe invers

Ca orice geniu în devenire, în timp ce mă căcam am avut o revelaţie. Mii de gânduri îmi răvăşeau neuronul, mai ales după ce am plâns o oră întreagă când am aflat că Justin Bibăr al României şi-a luat-o în scrot. Pardon, că n-are. În vagin. Sau când am aflat cât de dezamăgiţi sunt unii români de organizarea paştelui în biserici. Deh, nu e peste tot ca la Bamboo!

Goagle aniversa la un moment dat nuş' câţi ani de la naşterea unuia care n-a avut altceva mai bun de făcut în toată viaţa lui decât să clasifice, deseneze, studieze păsările Americii. La ce folos? Nu e nimeni interesat din ce specie de macac sunt făcute feliile de carne de la KaFeCe ori Burgăr Ching şi nici de cine i se cacă pe pervaz.

Oricum, nu asta era ideea! Mă uitam la muia ăstuia şi îmi veni mie un gând... La ce făţău are, ar putea câştiga cu succes un post de fototapet la Bote în echipă.

Da' v-aţi gândit vreodată ce ar fi dacă pe vremea aia era trendy să fii curlandist? Poate că fututul femeii era privit ca o perversiune sexuală inadmisibilă, interzisă prin lege şi care dăunează grav sănătăţii tale şi celor din cur jur, aşa cum dăunează azi băutul de cantităţi absolut necontrolate de alcool, consumul de sare, zahăr şi grăsimi - chestii care nu dăunau până acu’ câţiva ani.

Şi uite aşa cum se penetrau între ei, care mai de care mai pletos, ondulat şi blond, se trezi unu' care se săturase de atâta împins noroi în curte încât se gândi să-şi bage pula-n ea de lege şi să facă ceva unic, extrem şi al dracu' de obscen şi pervers: să fută o femeie!

Încet-încet treaba scăpă de sub control şi aşa apărurăm noi  ăştia de acu'. Adepţii rozetei încă au mai rezistat în paralel cu the new-age adică ăia care futeau femei. Neavând cum să combată această industrie subterană, deja adoptată de mult prea mulţi locuitori ai planetei, au abrogat legea anti-pizdă.

Ca şi în ziua de azi, au existat grupuri izolate care practicau vechile obiceiuri. Altfel cum vă explicaţi că locuitorii ţării în formă de peşte sunt rezultatul adunării Traian+Decebal(=LOVE)? Sau că numele oraşelor au fost interpretate greşit, în scrierea originală, criptată RSA 1024biţi (de aici şi interpretarea greşită), făcându-se referire la modul de adresare dintre adepţii rozetei: Bă, cur! Eşti?, Cur de Cal, Pulo, eşti?, Floci am, O radem, Băi, coi, Şi-n aia? etc. Astfel de erori grave de interpretare au făcut ca lumea noastră, de azi, să fie posibilă. Luaţi-o voi cum vreţi!

Astfel, în ziua de azi putem observa destul de uşor indivizii ce îşi au rădăcinile în vechiul popor şi cei care le au în underground-iştii rebeli. Enumăr aici doar câteva exemple de adepţi ai stilului vechi: Elton John, George Michael, (The artist Formerly Known As) Prince, Bote, Bendeac, Brenciu, Florin Moldovan, Zara.

Dacă ai ajuns aici căutând vreunul din numele enumerate anterior, eşti la fel de curlandist ca stalker-ul de păsări de pe Goagle.

Probabil că adevărul este undeva la mijloc, după cum spune chiar Horaţiu Mălăele.

Până la clarificarea istoriei, bucuraţi-vă de ea şi ea de voi, dar folosiţi prezervativul. Nu se ştie ce adept al stilului vechi poate ieşi din voi!

23 decembrie 2011

Atenție la consumul de carne de porc!

Un studiu efectuat de un grup de cercetători americani a scos la iveală faptul că în perioada sărbătorilor de iarnă consumul excesiv de carne de porc poate dăuna gâtului dumneavoastră.

Venim în ajutorul cititorilor recomandându-le un produs revoluționar, abia lansat pe piața farmaceutică din România, testat suficient de mult încât să vă asigurăm pe deplin de efectele sale curative, foarte eficient și utilizat cu succes de peste 95% din femeile din întreaga lume.


Mod de administrare


Noul produs Sexoral®, produs de firma americană Pizder se administrează de cel puțin 3 ori pe zi, la intervale regulate de timp.

Medicamentul este recomandat persoanelor cu vârsta peste 17 ani. La sfârșitul administrării dozei se va pulveriza pe față sau direct pe trahee o anumită cantitate de soluție, atât cât permite presiunea recipientului. Dacă nu există alte recomandări, doza poate crește în funcție de necesități.


Copii între 3 și 17 ani


Administrarea acestui produs copiilor cu vârste cuprinse între 3 și 17 ani nu este recomandată din cauza efectelor secundare ce pot apărea în urma tratamentului.


Acest produs nu se recomandă nou-născuților!


Nu este necesară administrarea acestui produs nou-născuților întrucât substanțele curative ale sale sunt transmise de la mamă către bebeluș în timpul sarcinii. Studiile au demonstrat faptul că mamele folosesc Sexoral® pe tot parcursul vieții, oprirea administrării fiind cauzată de faptul că ele nu mai înghit, singurul efect secundar observat fiind sarcina.


Variante de achiziționare


Prețul produsului variază în funcție de regiune și/sau statutul social al pacientului. Prezentăm mai jos prețurile practicate de comerciante în diferite zone ale României pentru Sexoral®:


Moldova


Acordându-i-se clauza zonei cele mai defavorizate, Moldova comercializează Sexoral® la prețuri de dumping, astfel că puteți achiziționa acest produs în multiple variante de plată, după cum urmează:

- 1 Eugenia

- 1 bilet tramvai (merge și compostat)

- 1 cola 0,5l

- 1 pumn în cap

- 1 apă plată

- 1 bon de masă


Ardeal


În această zonă Sexoral® poate fi achiziționat chiar și gratuit, necesar fiind doar aspectul îngrijit și buletinul de București. În locurile unde produsul nu este oferit gratuit, vă rugăm să prezentați un bon de masă pentru identificare. După administrare, bonul de masă poate fi returnat în funcție de rezultatul tratamentului.


Dobrogea


Fiind cea mai mică zonă a României, Sexoral® este comercializat la preț maxim, valorile fiind necunoscute, comerciantele preferând să țină ascuns acest preț de teama concurenței acerbe din această zonă.


Oltenia


Studiile noastre au relevat faptul că în această zonă administrarea Sexoral® poate fi periculoasă. Au fost depistate depozite de produse purtătoare de bacterii, viruși și/sau ciuperci. Dacă administrarea este absolut necesară se recomandă pansarea gâtului, în prealabil, cu câteva lingurițe de miere.

Vă urăm sărbători fericite și aveți grijă de gât! Omu' e-nainte de toate!

21 decembrie 2011

Ferește-mă de prieteni, că de dușmani mă păzesc singur

DEX-ul îmi spune că „prieten” este o „persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și respect reciproc, pe idei sau principii comune”.

Unui prieten îi poți spune în față că îi stă nasol rău cu pantalonii ăia, că s-a îngrășat ca porcu', că îi pute gura a șipcă de WC, că prietena lui arată de parcă ar fi luată cu forța de pe WC și așa mai departe...

El va aprecia sinceritatea ta absolută, îți va mulțumi și va analiza situația pentru a o îndrepta, dacă situația o cere!

Vă voi prezenta câteva specii prezente în natură, comportamentul lor și pericolul pe care acestea îl prezintă pentru omenire.

SPECIA 1: Pârțarul sentimental


Un dobitoc  se va auto-mutila aplicându-și cute de furie pe fruntea lui de bou, va spune că nu îți permite să îi vorbești așa, că pantalonii sunt de firmă, că e doar balonat, că este o nouă apă de gură de la Bote, că fata e cuminte și nu a supt-o decât de la vreo 7-8 până acum, deși ea are doar 17 ani.

Apoi urmează avalanșa de sentimente și pseudo-sentimente refulate: nu te mai scoate la bere, nu te mai sună, îți dă remove pe hi5 și Facebook, îți iei Unfollow pe Twitter, îți bagă Stealth pe Messenger, te scoate de pe Foursquare sau face check-in la mă-ta acasă numai așa d'al dreacu', de vreo 3-4 ori pe zi și ia și un badge cu ”Mayor of mă-ta” pentru că a vizitat-o atât de des încât a reușit să treacă site-ul în maintenance mode.

Eventual, bonus, va spune despre tine că ești curlandist, că a auzit că te-ai ars în creț pe centură, că geaca aia a ta cu ”69 de puta madre” e luată din Mini-Prix și nu din Ibiza așa cum susțineai, că ești prost, muist, labagiu, oligofren, handicapat, curvă, bulangiu, căcănar, dobitoc.

SPECIA 2: Handicapatul mini-tehnicus


Altă categorie de prieteni buni sunt cei cărora le place să pozeze în handicapați 80% din timpul vieții lor mizere.

Au tot timpul câte o problemă. Dacă nu le lipsește un cui, o bormașină, o paletă de ping-pong, un drob de sare, o pâine, un kil de piper, CDul cu Windows, o baterie pentru mouse, un cablu USB, un sac de moloz, o scară etc. atunci le lipsește sentimentul ăla prin care ei îți demonstrează că nu au uitat de tine și... uite dom'le că te-a sunat să vadă ce mai faci! Și dacă tot e taxare la minut, hai să îți ceară ceva: un cui, o bormașină, o paletă de ping-pong, un drob de sare [...]

SPECIA 3: Pizder-Glue™


Cu voia dumneavoastră, ultimii pe listă sunt cei care, deși n-au văzut-o pe neagra toată viața decât contra sumei de 10 RON, găsesc o ciumpalacă ce îi bagă în seamă, ei se simt cocoși (că doar, nah! acu' ei dau la buci pe gratis! sâc!) și pe lângă noua lor remorcă, își bagă pula în prieteni și privesc pizda ca pe noua lor after-life. Sau viața de după futăreală pe bani. Viața lor se rezumă în 3 cuvinte: masă - pizdă - somn.

Spre deosebire de primele 2 specii, această specie se diferențiază prin faptul că revine în habitatul său inițial după separarea de femelă sau atunci când aceasta este plecată în afara perimetrului în care masculul are voie să sălășluiască.

În această situație ei merită bătuți cu bestialitate aplicându-li-se puli pe spate până se cocoșează atât de mult încât să poată susține cele 10 beri la metru pe care le bei tu din banii lui, înjurându-l de origini și lumea celor drepți.

Cuvintele pe care specimenele de mai sus nu vor să le audă sunt ”dacă îmi ești prieten adevărat, mă asculți și încerci să analizezi ce îți spun fără să te superi!”. Nu încercați rostirea acestor cuvinte magice în prezența celor 3 specii! Riscați excluderea totală din grup și privarea de creierele pustii ale membrilor săi!

Ăla care a zis ”ferește-mă de prieteni, că de dușmani mă păzesc singur” a avut multă muie de dat.

Ah! Să nu uit! Dacă articolul este scris doar la genul masculin, să nu credeți că voi, pizdelor fetelor, scăpați nebăgate în seamă! Se aplică și acolo aceeași teorie.

Mulțumesc, V.! Ai aprins becul când mă pierdusem în părțile întunecate ale articolului de față.

15 decembrie 2011

Ne-am săturat de...

Ipocrizie... Caracteristica principală a celei mai de căcat nații - românii.


Oligofreni care se afișează în mass-media povestindu-ne cum cântă ei din pasiune pentru muzică. Cum provin ei dintr-o familie săracă, dar care a iubit întotdeauna muzica și care a făcut-o întodeauna cu pasiune. Ipocriții ăștia îți cer mii de euro dacă îi chemi să îți cânte la nuntă/botez/pomană/îmnormântare/slobozeală. Labă!


Țăranii care se mută la capitală și după 20-30 de ani de trăit acolo au rămas cu aceleași gesturi și devieri comportamentale ca atunci când ieșeau la păscut cu vaca pe miriște și fluierau țărăncile de pe uliță la fel cum fluieră ciobanii oile.


Divele care nu știu să se radă la pizdă și vin la mare cu ratonul la purtător dar fac topless ca să se vadă macromoleculele implantate în țâțele lor bășite.


Cocalarii cu lanțuri la gât de grosimea celor folosite la macarale, suflate cu aur de 12 carate, cu ceasuri de 100.000 euro la mână, cumpărate cu 200 de lei din piață.


Curve publice care sug pula și se fut în cur mai des decât se spală pe dinți, care plătesc fotografi de mâna a 15-a ca să apară și ele în ziare cu care nici la cur nu te poți șterge din cauza calității proaste (hârtie+conținut), dar care pozează în femei realizate, tocmai pentru că au convins un fotbalist analfabet să le fută.


Ochelari supradimensionați care sunt la modă pentru că imbecilii îi numesc vintage doar pentru că cretinele care îi poartă nu au pus destul moloz pe fățău sau au tras linii kilometrice cu o noapte în urmă și n-ar vrea să li se vadă muianele bășite care nu fac altceva decât să ți-o scoale invers.


Muistele care îți sug pula dacă deții o mașină de care ele nu au auzit decât în filme și care pișă ochii a 2-a zi când află că nu au gaură nepenetrată de șofer și cei 20 de prieteni ai săi plus un sifilis la promoție. Bonus!


Analfabeții care zic ”life” în loc de ”live”, ”lezbiancă”, ”căci” sau ”gen” de 10 ori pe minut, ”aberez”, care nu știu să folosească ”datorită” și ”din cauza”, care uită de ”pe” înaintea lui ”care”.


Analfabeții care scriu ”frumoas-o”, ”spune-ți” (ex. ”spune-ți și voi ceva”), care folosesc prescurtări fără sens - cv, cf, bn, care vor să pară dăjtepți și scriu ”poop” (eng. căcat).


Dacă vă regăsiți în oricare din cele înșirate mai sus, sugeți pula!

13 decembrie 2011

Şi-a ucis penisul după ce l-a obligat să meargă 16 km legat

Procurorii au reuşit să facă lumină în acest caz abia după 14 ani. În 1997 bărbatul s-a luat la ceartă cu penisul său în casa unei rude la care sărbătoreau hramul unei localităţi.


Bărbatul ar fi învinuit penisul că i-ar fi furat o sumă de bani după care, l-a legat cu o funie şi i-a spus că îl va ducela Poliţieîn oraşul Soroca. Penisul a mers pe jos legat de bărbat aproximativ16 km.

La un moment dat, inculpatul a coborât cu victima pe malul râului Nistru şi, cu forţa, i-a introdus capul în apă până s-a înecat. Agresorul i-a legat victimei o piatră de gât şi a scufundat-o în apă.

Cadavrul penisului a fost depistat după o săptămână, în apropierea altei localităţi din raion.

Bărbatul se află în arest. Dacă va fi găsit vinovat, inculpatul riscă ani grei de închisoare pentru omor, dar şi privaţiune ilegală de libertate.

Specii

Oamenii, la fel ca animalele, sunt împărțiți pe specii. Și nu! Nu pe culori. Fac abstracție de la culoarea pielii întrucât ea nu mai este relevantă în ziua de azi când cu ajutorul unui salon de cosmetică poți avea orice culoare dorești!

Am văzut câteva exemplare feminine ce păreau o combinație între asiatici și africani. Culoarea lor portocalie, buzele roz, hainele verzi și mersul de capră mulsă cu forța într-unul din hangarele C.A.P.-urilor de pe vremea lu’ Ceașcă și-ai lui tovarăși ar fi pus în încurcătură chiar și pe cel mai bine pregătit etnolog.

Speciile umane sunt destul de evident despărțite, singura problemă este aceea că nimeni nu a documentat aceste specii în vreun manual școlar sau vreo enciclopedie. Ceea ce voi face în rândurile care urmează.

Lăbarul trist

Îi place singur. De aceea își cumpără regulat cremă de cu lăptișor de matcă Doina și are un abonament la revista CoolGirl. Este observat rar în spații publice, habitatul său fiind propriul acoperiș. Își multiplică rapid personalitatea cu ajutorul conturilor de mirc, hi5, facebook, yahoo messenger. În rarele cazuri când iese în lume este observat alături de mama sa în piață la cartofi și/sau ceapă, la mic.ro pentru acadele sau pe trepte la Universitate citind ultima lucrare a lui Cărtărescu cu căștile în urechi. Ascultă guns’n’roses, pink floyd, scorpions, village people, inna.

Sociabilul de ocazie

Iese în public la ocazii și doar dacă este împins de la spate. De aceea nu posedă garderobă adecvată și poate fi zărit ușor purtând blugi Converse ’93, tricou Lacoste din Turcia, adidași alb-gălbui cu lotus. Nu are personalități multiple și este indiferent față de cele cu care intră în contact. Odată scos din habitat, spune „da” oricărei propuneri, fie ea de mers în Club A pentru a bate câțiva rockeri ori de mers la curve pe centură, lângă Tunari. Are cont pe hi5 și facebook, dar le folosește doar pentru a trimite poze rudelor din străinătate sau pentru a da LIKE nou-născutului rudelor. Acceptă toate cererile de prietenie, dă LIKE oricărei pagini propuse, de aceea este și un bun promovator de mărci de produse ori pagini web. Citește Libertatea, Click și Gazeta Sporturilor doar dimineața la o cană de ceai de fructe și un Finn Crisp cu gem de gutui.

Futălăul de firmă

Se poate spune că habitatul său nu există! Este prezent oriunde, oricând și cu oricine. Locurile preferate de distracție sunt LeGaga, Bamboo, Gaia, Turabo Society Club, Kristal. Ajunge în culcuș doar noaptea târziu ori dimineața până în 5, beat, drogat, futut, cu Taxi Arsenal. Se epilează pe piept, își face unghiile cu lac, folosește gel de păr la fel de des pe cât fute. Cumpără en-gros prezervative cu arome de căpșune ori struguri, citește FHM, Tabu, Academia Cațavencu, pliantele Cora/Carrefour/Mr Bricolage etc. Posedă iPhone 5 original, ringtone-ul său fiind ultimul hit al lui Alex feat. Connect-R. Se adresează tovarășilor de cumetrie cu apelativele „coinac”, „muie”, „pulă”, „puțan”, „micuțu’”.

Romanticul hipster

Stă în casă la fel de mult pe cât iese în public. Ieșirile sunt în locații gen Goblin, Expirat, Revenge, Kulturhaus. Bea doar vodka cu bere. Fute în silă în timp ce fumează ori vorbește la telefon, perechea acestuia fiind ospătar, funcționar public ori controlor RATB și nasoală de n-ai fute-o nici cu pumni în cap. Atât el cât și perechea lui au bube și păr pe mâini și cur, trag bășini în club, la bar, râgâie zgomotos înainte de a bate cuba râzând cu zgomot de porc hrănit din abundență.

Jmecherul impulsiv

Nu stă în casă. Iese afară pentru a bute. Se îmbată până când epuizează stocul, înjură pe toată lumea și devine violent aproape subit. Are impresia că lumea toată a fost făcută pentru a-i îmbolnăvi psihic pe cel și cea care i-au dat viață. Nu crede în Moș Crăciun pentru că e „doar un bulangiu care vine în fiecare an la toți poponarii și dacă-l prind la mine în casă îl fut în cur cu cheia franceză, morții lui de boșorog”. Posedă și folosește cu plăcere un Nokia 1100 pe care îl numește „aifonu’ meu”. Fute rar din plăcere, mai mult pentru „a scăpa de slobozul ăsta lipicios din mine, băga-mi-ai limba-n cur de cârnat infect, ’tu-ți morții tăi de jeg!”.

Melteanul emancipat

Când se află în casă urmărește „Noră pentru mama”, „Românii au talent”, „Schimb de mame”, „Tânăr și neliniștit”. Posturile preferate sunt Taraf, Etno, UTV și orice emisiune în care apare Bendeac. Are iPhone 4 deblocat de un tovarăș din Rahova, husă cu D&G, cămașă albă cu nasturi aurii, blugi Kenvelo și ochelari Polise. La gât îi atârnă un lanț din aur de 12K, cumpărat din bazar de la turci, are câte un inel pe fiecare deget (pe unele le numește „ghiuluri”). În oraș iese vineri și sâmbătă în Maxx, Kristal, Gaia, Turabo alături de „gagică-mea” pe care o alintă frumos cu „fă, Raluco”. În club consumă whisky J&B cu RedBull și nu stă deloc pe canapea. Distracția lui #1 este să arunce cu șervețele și să îi spună oricui se află în preajma lui „ce tare bagă ăsta, coaieee!”.

21 noiembrie 2011

Despre futelniță, curvăsăraie și femeile din ziua de azi (partea I)

Iubesc femeile! Absolut pe toate - frumoase, urâte, inteligente, proaste, grase, slabe - toate au ceva interesant... Nu știu exact ce, dar îl au pe acel „vino-ncoa'” despre care vorbeau doar Eminescu și Creangă.

Eminescu și Creangă #FAIL! Amândoi au avut probleme sentimentale, unul mai mult ca celelălt. Amândoi au iubit, de câteva ori, aceeași femeie și de cele mai multe ori a ieșit cu scântei.

Noi, bărbații, suntem niște proști. suntem la mâna lor - a femeilor, fie că recunoaștem sau nu. Ne joacă pe degete așa cum mă joc eu pe XBOX360 sau pe PS3. Ele nu simt nimic (de cele mai multe ori) - iar când eu spun asta spun doar sentimental - fizic sunt în extaz. Fosta mea prietenă mi-a spus că s-a „combinat” cu mine doar pentru că cea mai bună prietenă a ei i-a transmis că „o am mare”. Am avut-o „mare” timp de 8 ani. Financiar vorbind, situația de acum 8 ani nu se compară cu cea de azi.

Suntem în secolul XX și ceva. Femeile din ziua de azi discută despre lungimea pulii. Sunt dispuse să se implice într-o relație de lungă durată doar pentru asta, dar ajung să renunțe la lungimea ștromeleagului pentru divergențe sociale (fosta viitoare mamă soacră apreciază ajutorul total, dar doar dintr-o direcție, mai exact dinspre direcția purtătorului de ștromeleag). Poate sunt eu mai prost. Deh... sunt născut în Moldova, poate sunt de modă veche pentru că sunt născut cu zeci de ani în urmă, totuși...

Femeile din ziua de azi sunt disperate după pulă. O fac conștient, fără niciun fel de regret. Am impresia - contrară tuturor filmelor sau ideilor din anii '60-'90 - poate și 2000 - că am intrat într-o nouă eră - Era Femeilor Ușoare.

Dintre cele (în jur de... - ca să mă dau și eu rotund - deși am depășit de mult numărul...) 14 femei/fete cu care am făcut chestia aia dezgustătoare numită sex, toate au fost atrase de un singur lucru: de sex. Când sexul a devenit o chestie monotonă, repetitivă, ne-am despărțit sau am fost părăsit.

Femeile din ziua de azi au putere maximă asupra bărbatului, îl strunesc din absolut toate punctele de vedere pentru că bărbatul zilei de azi investește sentimente într-o relație, pe când femeia zilei de azi caută doar câștiguri: financiare, sociale, sexuale, orice-uale. Câștig să fie! (Vacanța Mare, pe vremuri, spuneau într-un sketch: „Ce doriți? Și de ce ați sunat?”. „Casă, masă, mașină și dacă se poate și un salariu mai mare!”).

Azi sunt semi-singur pentru că am impresia că femeile din România caută doar o ieșire din criza financiară (cum căutăm toți, de altfel), dar ele o fac conștient și poate de cele mai multe ori reușesc.

„Semi-singur” pentru că există destul de multe care sunt satisfăcute financiar, dar nu sexual și aici intervin eu! Nu știu cât va mai dura situația asta, deja la peste 30 de ani mă uit la cuplurile cu copii și îmi doresc și eu ceva similar... Dar atât timp cât va dura (poate până când voi găsi un suflet pereche), probabil mă voi lupta până la sfârșit cu aceleși ideologii feminine...

Azi fut. Mâine fut. Poimâine cine știe? Femeile din ziua de azi sunt la fel ca cele din ziua de ieri (ieri - anii '90, ieri - anii 2000, ieri - azi).

20 noiembrie 2011

Scrisoare de intenție

Aici, #peblog,  avem zilnic vreo 10 vizitatori, toți prinși de chestii lumești - sex, futai, perversiuni anale, tot tacâmul! Totuși, ne luptăm, noi cei din staff, să vă oferim soluții la problemele voastre de căcat. Poate vârsta, poate incapacitatea de a menține o relație, poate mentalitatea de baltă, poate impotența - toate vă fac să reveniti la noi #peblog pentru a avea idei noi despre viață sau cum să v-o remediați.

Noi vă scoatem din turkish delight (cum spune englezul... noi, pe românește spunem că vă scoatem din rahat).

Din punctul nostru de vedere, nu există niciun delight în viața asta de căcat din România. Nici măcar Turkish.

La noi, viața e de căcat (nu de rahat), miliția (nu poliția) te bate pentru că nu ai bani (să le dai șpagă) iar bloggerii din A-list te dau la o parte pentru că ești „Vasile” (un termen de-al lor pentru „de căcat”).

Noi, ca blog, ne propunem un singur lucru: să ne punem experiența în valoare pentru a vă ajuta pe voi (cititori simpatici căzuți în groapa cu rahat) să știți să înotați... Știm că în România de azi, cu A-Lister-ii de azi, cu Miliția de azi e imposibil să nu cazi în groapa plină de căcat... Noi te ajutăm să ajungi la liman... să înoți prin căcat și să ajungi la mal...

Te mai ajutăm la o chestie - să nu te îneci „ca țiganul ROMul la mal”!  Noi încercăm să nu te lăsăm să îți moară la intrare (sau la ieșire)! Avem ceva experiență astfel încât să îți spunem de ce trebuie să te ferești și de ce nu. Aici, #peblog, te învățăm cum să faci (sau să nu faci) sex (nu pentru că noi am ști foarte bine, ci doar pentru că știm la perfecție!). Doar pentru tine. Tot aici îți spunem cum e să îți apreciezi femeia/barbatul (sau nu).

Te avertizăm că, în cazul în care nu îți apreciezi bărbatul, noi te apreciem! Poți să ne contactezi astfel încât să te apreciem în mod repetat, astfel încât să fii satisfacută la maxim (doar din punct de vedere sexual, dar și sentimental - alte satisfacții aici noi nu oferim). Pentru mai multe detalii, acceptăm doar poză nud la adresa noastră de contact. Vă asigurăm satisfacție multiplă, garantată!

Toate ca toate, astfel încât lucrurile să fie clare: noi îmbunătățim viața românilor care ne citesc, oferim favoruri sexuale (iar când spunem „favoruri”. nu exagerăm!) femeilor/fetelor iar băieților/bărbaților - sfaturi să își satisfacă partenerele cum se cuvine...

La sfârșit, bucifal.ro e doar o soluție pentru a ieși din CĂCAT! Sau RAHAT... depinde ce post TV urmăriți...

La urma urmei: rahat în română e turkish delight în engleză.

Unde au dispărut roșcatele?

De aproximativ 2 ore stau și mă uit la un perete alb. Prietenii mă întreabă dacă peretele se mișcă sau dacă am fumat sau am băut ceva - răspunsul e nu...

Peretele nu prezintă niciun punct de reper pentru mine ci doar un mod de a mă concentra, poate pare retardat, dar în timpul ăsta mă gândesc la o simplă chestie... unde spanac au dispărut roșcatele???

Azi, în București, vezi doar brunete și blonde (fosta prietenă îmi spunea că nu fac diferența între  brunete, șatene și alte invenții femeiești - în ochii bărbaților șatenele și brunetele sunt la fel - brunete!).

Unde dracu' au dispărut roșcatele? Pentru mine, un metrosexual (deseori mă apucă nevoia să fac sex în Supermarketul Metro), la modul cel mai sincer - blondele și brunetele mă agasează; am avut destul de multe cât să mă plictisească prezența lor. Mi se par simple. Și banale...

Dar o roșcată? Pun pariu pe o ladă de bere că vreo 60-70% din voi (vorbesc de bărbați sau de femeile lesbience - conform statisticilor, blogul ăsta are aproximativ 10% vizualizări din partea acestora) sunt în căutare disperată după o roșcată focoasă!

Merg prin cluburi, roșcate „focoase” - ioc!, merg pe stradă, roșcate „focoase” - ioc! Unde naibii s-au dus toate? Nu mai e la modă sau ce dumnezeu? Sunt convins că mulți bărbați sunt terminați după o fată roșcată, creață și simpatică... poa' să fie și ușor grasă (dumnezeu știe că unor bărbați le plac și femeile grase).

Dracu' - unor bărbați le plac femeile... numai roșcate să fie!

Ale naibii roșcate! Au dispărut!

„N-am găsit niciun mesaj în niciun fel de sticlă. Cred că nu există, dar prietenii îmi zic: «insistă!»”

Paraziții

17 noiembrie 2011

În analele bucătăriei 2.0

Azi am avut o discuție cu un BUCĂTAR notoriu. Cel puțin am încercat...

Se vede treaba că bucătarii nu sunt educați în arta conversației pentru că nu acceptă sub nicio formă critici, nici despre meserie, nici despre păreri.

Asta-i treaba cu bucătarii notorii: au un complex de inferioritate (nu își strunesc ștromeleagul mignon care nu li se scoală). Întâmplător sunt băgători de seamă și încearcă să își impună părerea imbecilă asupra celor care fac eforturi disperate să îi asculte.

Azi am avut o discuție cu un bucătar notoriu. Am reușit până la un punct, pentru că, undeva în momentul în care am reușit să îmi expun punctul de vedere, BUCĂTARUL a reușit să îmi închidă conexiunea la aplicația cu care conversam împreună.

Știți cum e atunci când câteva mii de oameni contrazic un bucătar? S-a întâmplat în 1989, undeva în Piața Revoluției, acolo unde un bucătar încerca să convingă mii de oameni că nu le este foame: #FAIL!

Așa am pățit astăzi: un bucătar a încercat să mă convingă că nu îmi e foame, că nu înțeleg cum gândește el și o suită de așa-numiții lachei (deși, din câte înțeleg, el e lacheul lingău iar punctele de referință din domeniu nici măcar nu îl băga în seamă).

Azi am avut o discuție cu un bucătar notoriu și am reușit să ÎL FAC ASCULTAT. Am reușit să îl fac să fie STRĂLUCIT pentru câteva secunde, până când am intrat în conflict cu impresiile lui de chef.

Azi, bucătarul cu impresii de chef s-a dovedit a fi măturător de stradă și după câteva minute a reușit să fie gunoier (cu tot respectul pentru cei care se îndeletnicesc cu aceste meserii nobile).

Azi, bucătarul A REUȘIT SĂ DEVINĂ vidanjor. Răscolește căcatul lăsat de alții la vatră.

Iar din punctul meu de vedere va fi vidanjor pe viață!

UN VEȘNIC MÂNCĂTOR DE CĂCAT, probabil croat, din Pula, Coprofilovič.

Azi este primar. La Naipu. La mare.

13 noiembrie 2011

Alice și prietenii săi - armăsarii

Alice, o fată tânără, din provincie și cu nu prea multă carte s-a decis ca la vârsta de 17 ani să plece în capitala București să își încerce norocul în industria pornografică.

Nu cunoștea pe nimeni, nu avea rude sau prieteni acolo, dar avea o poftă nebună de „muncă”! Dar era hotărâtă, culesul cotolanilor de la țară nu era o muncă pentru ea. Înainte ca familia ei să se trezească, micuța fată își strânse lucrurile și decise că acela era momentul în care trebuia să își ia lumea în cap!

Nu avea bani așa că se hotărî să facă autostopul. A avut noroc! Tocmai atunci, un șofer de basculă care trecea pe acolo a oprit, acceptându-i oferta tentantă. Roțile încă scârțâiau iar fata simți prezența unei erecții masive, însă, în naivitatea ei, nu găsi nimic în neregulă și păși pe treptele basculei, de unde un miros puternic de testosteron îi pătrunse până în măduva spinării.

Timidă, îl privi pe șofer ai cărui pantaloni cedau sub presiunea penisului masiv. Era tăcere!

Tânăra își făcu curaj și îl întrebă:

- „Cum te numești?”

- „Terente”, spuse sec mustăciosul, după care continuă „te-am observat încă de când stăteai în colțul străzii, sângele mi-a coborât din cap în cap iar mădularul a început să necheze ca murgul.”

- „O, Terente, dar eu...”

- „Nu trebuie să spui nimic!”

- „Dar...”

- „Șșșș!” și îi duse mâna bătătorită la gură.

O privi timp atât de îndelungat încât era să intre în șanț! Redirecționă bascula după care o băgă pe Alice cu capul sub volan.

- „Îți place, fă, ce îți fac?!”, spuse Terente satisfăcut.

Fata nu știa ce să facă așa că se lăsă purtată pe cocoș și dusă pe culmile plăcerii neexplorate încă. Bucuros de fapta sa, Terente îi spuse fetei că, pentru moment, este de ajuns, dar fata hapsână îi răspunse imediat:

- „Haf-ha-haf-mulțumesc pentru experiența minunată, dar ce este acesta?”

- „Blazonul familiei. «Trag bine și apăsat la cioc!».”

Alice, obosită de efortul depus, adormi pe socoteala lui Terente...

Când se trezi era în mijlocul unei păduri de conifere. Era frig, temperaturile erau scăzute. Habar nu avea ce s-a întâmplat și cum de a ajuns acolo! Nedumerită, căută indicii, dar văzu o pancarta pe care scria: „Bine ați venit în Laponia!”.

Prin ceața deasă nu putea să vadă prea mult, dar i se păru că vede doi ochi roșii ca sângele de cal ce sclipoceau puternic. Speriată, căzu pe spate în omătul rece. Copacii șuierau sub efectul brizei oceanice, ochii se apropiau iar o siluetă de invidiat se putea zări în depărtare, topind zăpada 3 metri în jurul său.

De-odată, se auzi un grohăit grotesc, ce venea din partea diametral opusă. Silueta deveni din ce în ce mai vizibilă, până când fata putu vedea un bărbat dezbrăcat de inhibiții și cu o barbă stufoasă. Scoate un satâr și tăie bestia în talpă.

Fata se întoarse și văzu cum creatura ce o pândise fugea rănită, lăsând o dâră de sânge cald pe zăpada moale. Speriată, nu știa ce să spună, dar bărbatul grăi:

- „Ho, ho, ho, draga moșului, hai în poala mea!”

- „Moș Crăciun”, exclamă Alice uimită, „ai mei mi-au spus că nu exiști! Nu am primit niciodată cadouri!”

Moșul o privi în ochi mieros, bătu din palme cu o singură mână și imediat apăru Rudolf, renul potent, tânăr și neliniștit ce îndată îi urcă în sanie pe cei doi. Drumul era lung iar fata începu să fredoneze pentru a se încălzi:



„Drumul e lung și tare aș vrea

S-ajung la tine, în casa ta!

Să-mi arăți ce ai tu,

Să-ți arăt ce am eu

Un bărbos ca tine mi-am dorit mereu....”


Cabana moșului era o construcție opulentă, din lemn de abanos adus din Brazilia ce o impresionă până la lacrimi pe Alice. În interior era cald așa că tânăra scăpă de hainele ude și rămase pe canapea.

Rudolf, renul masculin, stătea lângă șemineu. Moșul, bătrân la suflet, dar tânăr la extremități, îi făcu fetei o ofertă de nerefuzat. Tânăra tresări și îl întrebă pe Moș Crăciun de unde se aud greierii? Moșul zâmbi cu subînțeles. După ce fata acceptă oferta moșului de a merge cu el în călătoria ce avea să bucure milioane de copii din întreaga lume, petrecu împreună cu acesta, renul Rudolf și slugile de culoare ale moșului, 2 luni foarte frumoase în care învăță arta medievală scandinavă și ce-i acela un carbasan perfect.

Era timpul. Călătoria monumentală începea iar Alice era foarte emoționată. În noaptea de 24 decembrie, moșul, ajutat de slugi, înhamă renii desfrânați, conduși de crucișătorul Rudolf la sanie. Biciui renii și aceștia imediat își luară zborul și îi conduseră în virginul văzduh.

Erau rapizi, înghițeau kilometri precum hot-dogii cu muștar. Ajunși în Cehia, moșul începu să-și dea drumul pe hornuri. Unde casele nu aveau coșuri, moșul își dădea drumul pe ferestre și uși.

Alice se simțea ca în rai, totul era perfect până când capul i se zgudui o dată, încă o dată și încă o dată!

Totul era negru. Ușor, ușor totul prindea contur, în timp ce Alice deschidea încet ochii. Terente avea o erecție. A fost doar un vis.

- „Am ajuns la destinație, păpușe”, spuse Terente suav.

Fata coborî, dar nu înainte de a-i mulțumi încă o dată lui Terente.

În fața ei se întindea mărețul București!

21 septembrie 2011

Păstrați igiena: spălați-vă pe creier!

Aveam un vis. Visam că România era integrată spiritual în absolut. Visam că eram parte din cei 300.000 de aleși ai lui Iehova și ciocăneam sistematic la ușile oamenilor să le aduc fericirea. Aveam o insignă în piept și mă chema Elder Răzvan. Tocmai migrasem de la Biserica Scientologică la Adevărata Biserică, cea a lui Iehova. Aproape că mă pocăisem și îmi uitasem trecutul yoghin. Uitasem și dragostea absolută pe care o cunoscusem alături de domnișoarele Tantra: Tantra Ștefania, Tanța Petronela și Mantra Cerasela.

Cioc, cioc, poate răspunde cineva. Nu răspunde. Mă uit în spate după cei care mă urmaresc. Știu că mi-au implantat un microfon sub piele încă de când mi-am început cariera la clubul de yoga. Era cât pe ce să ating absolutul și să intru direct în Nirvana pe poarta principală, dar m-am oprit într-un pom în timp ce încercam Lotusul pe scaunul de la mașină. Vroiam să meditez ca să îndepărtez meteoritul care urmează să se izbească de Terra și să aducă sfârșitul lumii. Mergeam cu 65 la oră. Eram în drum spre Costinești, la tabăra de meditație. Am meditat după aia o vreme prin spital, la blondele de la nudism, dar tocmai când doctorul îmi spunea că trebuie să îmi amputeze un picior, a venit cineva de la Biserica Scientologică și mi-a adus speranța. Totul era clar: Dumnezeu urma să vină călare pe un OZN și să îmi aducă pacea. Urma să mă ia la el, într-o navă spațială cu transmisie automată, făcută special pentru cei cu un singur picior. A venit și un predicator. Mi-a pus mâna pe frunte și - miracol - m-am vindecat. Aleluia. Puteam să umblu (dacă vreți să îl chemati și dvs. sunați la 897.5656, 100.000 de lei pe minut, primele 20 de secunde netaxabile). Am început să mă duc regulat la biserică.


Intru în alt bloc. Cioc, cioc. Cineva deschide. "Aum Mani Padme Hum" zic în mintea mea. Flexez și intru. Eram în Octogon. "Credeți în Domnul nostru Iisus Cristos?", o întreb pe femeia din fața mea, care era îmbrăcată sumar și purta un șarpe pe după gât. "Da", răspunde ea cu jumate de voce. Scot din buzunar Turnul de Veghe și îi arăt un grafic. "Vedeți, aici, pe axa oX avem egoul. Pe axa oY avem Dumnezeirea. După cum vedeți, Dumnezeirea este o funcție inversă de ego. Încă mai aveți timp să vă pocăiți". Închid ochii și îmi aduc aminte: astăzi trebuie să îmi calc în picioare copilul pentru că s-a dus la serbarea școlară de sâmbăta trecută. "Frumos șarpe", zic eu încercând să mai destind atmosfera. "Da, e șarpele meu Kundalini. În fiecare dimineață îmi eliberează energiile negative și îmi stimulează chakrele prin mișcări unduitoare", răspunde dânsa. "Și cum canalizați energiile pozitive?", întreb eu brusc interesat. "Păi, prin sifonul de la chiuvetă", răspunde dânsa pe un ton conspirativ.

Apoi îmi șopteste: "Nu vrei să treci mâine seară pe aici la un păhărel de urină? Face minuni la rinichi." Refuz politicos. Tocmai mă reabilitasem după ce căpătasem o puternică dependență de la urinoterapia pe care o practicam pe vremea când mergeam la întâlnirile MISA. "Pocăiți-vă, doamnă, cât mai puteți. Sfârșitul Lumii e aproape, a scris și în Evenimentul Zilei" spun eu, citând din "Manualul Tânărului Predicator Iehovist" pe care îl cumpărasem la una din ședințele de creștere a eficienței misionare. Apropo, unde oi fi pus Manualul? Trebuie să fie pe acasă, aruncat pe podea, pe undeva, printre cărțile de eficiență de la Amway.

Plec descumpănit. Urc un etaj. Cioc Cioc. Răspunde un domn. "Doriți să cumpărați o pastă de dinți cu cinci puncte de calitate deasupra oricărui produs similar? ... Nu??? ... Și nici măcar, nu doriți să vă îmbogățiți rapid, urmând schema noastră de marketing multi-level în care...." Mi se trântește ușa în nas. Cad în genunchi și țip extaziat: "Atunci pocăiți-vă, sfârșitul lumii e aproape!"

Mai urc un etaj. Pe scări, un copilaș vroia să iasă la joacă. Îl opresc și îi dau o broșură și o lalea (reflex dobândit de pe vremea când lucram cu băieții de la Hare Krishna în față la Otopeni). O să-i prindă bine - în broșură se explică de ce Dumnezeu nu permite transfuziile de sânge în cazuri de accidentări grave. Ajuns în fața ușii, privesc curios la pentagrama desenată cu sânge pe ușă și la inscripția "Det roc" de dedesubt. Cioc-cioc. Deschide un tip îmbrăcat în negru care ține sfios în mână o găină decapitată. Din spate se aud niste sunete ciudate. Trag aer în piept și încep discursul. "Dumnezeirea cui te-a facut", îmi aruncă printre dinți, când aude despre ce e vorba. "Eu am treabă cu vecinul de jos. De jos de tot."

Plec dezamăgit. Pe drum mă întâlnesc cu o doamnă. Îmi dă o broșură cu Baha'i. Îi dau și eu o broșură cu Turnul de Veghe. Ne zâmbim complice și ne despărțim. Mă grăbesc înapoi la casa de rugăciuni. Avem două tinere adventiste pe care trebuie să le convertim. Și după aia, Elder John o să mă spele frumos pe creier și o să mă pună să le inițiez.

Morala și concluzia finală: Ce nu au reușit 45 de ani de comunism - să ne spele creierii de tot, o fac astăzi sectele si ziarele. "Yoga Creștină", Martorii lui Iehova, MISA, adventiștii și alte secte/culte reprezintă un real pericol. Multe dintre ele au fost interzise în țări democratice datorită practicilor antisociale și antinaționale. Numai la noi profilerează. La toate astea se adaugă și unele cretinisme editate de ziare, (vezi "Urinoterapia" prin Formula AS sau articolele despre poliția română care apelează la ghicitori pentru rezolvarea cazurilor) care în loc să educe cititorii, marșează la asemenea tâmpenii cu iz pseudoștiințific sau senzațional.

Fiți deștepți și stați deoparte!

Sursa: sictir.org 2009

25 august 2011

Să transformăm o zi proastă în iubire

Pentru că mulți dintre voi sunt complet dărâmați psihic după o zi proastă, pentru că cei mai pesimiști dintre voi cred că zilele proaste nu se mai termină, pentru voi toți am găsit rețeta perfectă pentru a transforma o zi proastă în iubire pură! În clipe de tandrețe și iubire infinită!

Să ne imaginăm cum ea doarme lângă tine. Tu o ții în brațe, pe la spate, lipit de ea. Ea sforăie. La un sforăit mai zgomotos, scapă o bășină care te trezește brusc.

Îți spui în gând „eh, asta e! Și mie mi se mai întâmplă!” și închizi ochii ca să adormi. Nu trec nici 5 secunde și mai scapă o bășină. De data asta e una cu stropi care pătează pijamaua. E una lungă cu reprize, cu vârfuri zgomotoase și, în cele din urmă, se cacă pe ea, deci și pe burta ta.

Te uiți în jos, îți vezi burta plină de dejecțiile ei și nu mai reziști! Borăști pe ceafa ei iar borâtura i se duce în păr și-n bigudiurile roz cu care a adormit. Din cauza zgomotului și a lichidului cald ce i-a ajuns în ureche, ea se trezește și se întoarce spre tine, sprijinându-se cu mâna pe pat. Dar pe pat este căcatul ei și acum borâtura ta.

Profund marcată de ceea ce vede, pune mâna la gură în semn de mirare apoi în păr și începe să vomite fix în gura ta care era deja deschisă, tu abia terminând procesul de evacuare în părul ei.

Tu te ridici brusc sprijinându-te cu mâna pe pat, fix în căcatul ei, îi dai o palmă și observi că i-au rămas 2 boabe de porumb pe obraz. Fără să vrea, le trage cu limba direct în gură. Ea observă că boabele au gust dulce dar nu le poate scoate dintre dinți așa că începe să-și sugă măselele. Boabele se încăpățânează să iasă. Rămân blocate undeva între măsea și obraz. Bagă degetul după ele, le scoate și observă că, de fapt, boabele nu erau de porumb ci erau 2 biluțe de muci verde închis cu mici picățele galbene. Le-nghite rapid dar rămân lipite de gât. Încearcă să înghită în sec, își hârâie gâtul și nimic! Sunt blocate!

Enervat la maxim de situația de căcat în care te afli, îi arunci direct în gură o flegmă mucioasă tectonică, flegmă ce are un efect super-lubrifiant asupra gâtului ei, facilitându-i înghițirea celor 2 biluțe de muci verde închis cu mici picățele galbene.

Alunecând lin către stomac, i se creează o stare de disconfort total și îi vine să se cace iar! De data asta e diaree. Una gălbuie cu miros de ceai de tei. Te roagă, pe un ton suav, să îi aduci o cană și o linguriță. Pentru că TU ești bărbatul în casă, o refuzi categoric cu un „nu acum, iubi!”, o învelești repede în cearșaful de pe pat, o duci în baie, pui dușul pe ea, ea îți zâmbește inocent, vă sărutați sub dușul fierbinte, siluetele voastre abia mai văzându-se printre aburii de culoarea norilor.

În cele din urmă intri în cadă cu ea și îi șoptești încet la ureche, plimbându-ți mâna prin părul ei scorojit:

„Te iubesc, pisi! Să nu te mai caci pe mine niciodată, da, pisi?”.

19 iulie 2011

Filosofia căcatului

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la cum mă cac, nu pot să nu realizez că până și căcatul are o filosofie a lui. Una proprie și foarte deosebită!

De exemplu, azi m-am căcat cam cât doi cartofi din ăia de se găseau pe vremea lu' Ceașcă. 3 lei bucata. Erau 1 leu la un moment dat, dar i-a scumpit nebunu'. Și ce mai căutam pe jos, pe stradă câte o monedă de 1 leu sau chiar 25 de bani ca să fac banii de cartof! Erau buni, dar nu aveau filosofie.

Căcatul are filosofia lui. Astăzi, cei 2 cartofi s-au pus în formă de cruce. Pesemne că am un maț gros destul de credincios și cu frică de bărbos. Odată mi s-a întâmplat să mă cac cam cât un bob de fasole. Și ce m-am chinuit pentru căcatul ăla! Mă așteptam să iasă mațul cu totul la cât m-am chinuit și cu câte dureri l-am evacuat! Când colo... ce să vezi? Un bob de fasole, parcă puțin mai măricel, sătea stingher în balta de pișat din vasul de căcăstoare. Mi se făcuse milă de el. Era un căcățel atât de mic de nici când m-am șters la cur nu am murdărit hârtia! Atât de mic a fost!

Acum îmi vine o idee... Oare câte kile m-oi căca? Să zicem că excludem bobul de fasole. Ăla ar avea undeva pe la 50-100 de grame. Dar crucea? Și asta nu e tot...

În altă zi, mațul gros cred că milita pentru drepturile furnicilor. Altfel nu îmi pot da seama de ce a ieșit așa un rotocol, cu tot cu moț, spiralat frumos și cu mici găurele în el - exact ca un mușuroi - de parcă erau mici tuneluțe pentru furnici ca să se poată plimba în voie prin piramida caldă, aburindă și abia eliminată.

Odată, au ieșit 2, unul peste altul într-o formă de care a trebuit să mă debarasez imediat trăgând apa. Era o zvastică perfect realizată din 2 cârnați ca ăia de Pleșcoi. Luuuuungi și grosuți, cu coaja tare.

Mi se pare uimitor cum o entitate atât de neluată în seamă poate căpăta forme atât de ciudate, pline de substanță și însemnătate. Poate că în loc să ne ocupăm timpul cu toți căcații de la televizor, ar trebui să ne ocupăm mai mult de viețile noastre, de familia noastră și de ceea ce scoatem pe gură.

Sau pe cur.

06 iulie 2011

Apa și săpunul n-au promovat la BAC!

Clipe de tristețe în ziua afișării rezultatelor la bacalaureat! Mii de elevi au veni să vadă rezultatele și au plecat acasă cu ochii înlăcrimați.

O tânără ce tocmai pleca acasă, cu lacrimi în ochi ne-a declarat:


Dk jtyam k probele vor fi atât d grele, amânam ecsamenul ptr la toamnă. + k profa nycy nu n-ea predat lectzia asta! În programa noastră nu aveam nik de Apa și săpunul. Sa fakut o nedreptate, da asta e! Aqm mă voi îndrepta ktre un loq de munq bn plătit gen chat p net qu cameră web, d'astea...

Special pentru elevii care au susținut examenul de bacalaureat în aceast an, clubul Le Gaga din Capitală a organizat o petrecere intitulată „I'll be BAC”. Populat încă din timpul probelor orale, clubul a ales o nouă metodă de selecție a clientelei. Astfel, la intrare elevilor li se vor cere câteva date de identificare printre care: IDul de mess, profilul de FB și numărul de telefon.

Ajuns la fața locului, un tânăr de 21 de ani, supărat pe conducerea clubului pentru că i s-a refuzat accesul, ne-a trimis următorul mesaj:



From: giovanny_shukaru69@yahoo.com

Sal!

A-m fost azy pă le gaga jy nu ma-u lăsat să yntru :(((((((((((((((((

jy lea-m zys k am mess jy fasebok jy hi5 jy nu ma-u lăsat. Jy pe profa d mate a lăsato să intre că cik ea e clientă veqe akl jy deaia.

vă rog să faketzy cva jy să desfintzazy bodega aia k io lea-m zys jy la totzy tovarashy mey să nu se mai duk akolo k e najpa.

Am dat jy bacu anu ăsta k am fost plekt la spania cu nashy mey jy nu la-m loat jy io lea-m zys k nare qe să caute apa jy săpunu la noy. Yo niqi na-m auzyt de aja qeva. Niqi ftl de l-a mn din kls na-u auzyt.

Ajtebt răs d la voy! Vă poop jy multsumesc!!!!! ;))


Vom face investigații și vom reveni cu detalii în zilele care urmează.

Poop!

22 iunie 2011

Ghid de transformare în bucureștean

Ești din provincie. Cu voia ta sau nu, te-ai mutat la Capitală. Ai ajuns în Gara de Nord și ai rămas surprins de mărimea orașului. Ai ieșit din gară și ai rămas și mai surprins! Ești puțin șocat. Nu ești obișnuit cu hărmălaia de capitală, cu mirosurile atât de diversificate și cu taximetriștii care sar pe tine mai ceva ca muștele pe căcat.

Te pierzi, te panichezi și începi să te întrebi „oare ce mă fac?”. Citește acest scurt ghid de bucureștenizare și totul ți se va părea floare la ureche!

CONTACTUL VIZUAL

Nu privi pe nimeni în ochi mai mult de 1 secundă. Vei fi întrebat „ce morții tăi te uiți așa, mă?” indiferent de sexul celui pe care îl privești.

Încearcă ocheadele, prefăcătoriile de genul „ce scrie pe panoul ăla?”, panou care (ce coincidență!) se află exact în spatele persoanei pe care vrei să o privești.

CONTACTUL VERBAL

Întotdeauna să începi orice frază cu „nu te supăra...”. Fără accent. Aici moldovenii sunt „moldoveni împuțiți”, ardelenii sunt „moldoveni împuțiți” și în general oricine lasă să se vadă că e din provincie este „țăran coclit”. Deci încearcă, în orice situație, să pari de-al casei!

Dacă nu știi să ajungi pe o stradă, nu întreba! Nimeni nu știe nimic! Sau vei primi indicații foarte detaliate care, cu siguranță, te vor duce în capătul celălalt al orașului. Deci, mai bine folosește telefonul din dotare și Google Maps sau cumpără un ghid!

În magazin nu întreba cât costă produsul. Ia-l singur din raft/frigider/coș, pune-l la casă și plătește. Fără niciun cuvânt! A-ți spune cât costă marfa este un privilegiu, nu un drept!

CIRCULAȚIA ÎN RATB

Dacă acasă ședeai cu vaca în curte și cu calul în sufragerie, transportul în comun, cu RATB ți se va părea parfum! Adică lux!

Dacă nu, înarmează-te cu brăduți (știi tu - odorizant auto) - vreo 10 la număr - și pregătește-te sufletește! Vei experimenta o nouă dimensiune a simțurilor tale olfactive! Ceva unic, nemaiîntâlnit!


Nu uita să îți asiguri geanta/borseta/poșeta/rucsacul cu 2 lacăte cu cifru (preferabil cu scanare de retină), să te ții foarte bine de barele - teoretic - portocalii sau albe, practic - negre de jeg. După coborâre, folosește un dezinfectant pe bază de acid sulfuric. Nimic nu curăță mai bine de atât!

Dacă te prinde controlorul fără bilet, ai pus-o! Fă pe prostu' și nu le arăta niciun act de identitate. Te vor amenința cu diverse: plimbatul până la capătul autobuzului, spuse lu' mama, scandal cu țipete și urlete ca să audă cetățenii (pe care îi doare în cur de tine și de biletul tău necompostat sau inexistent), cu
miliția
poliția etc.

Dacă n-ai bani, așteaptă momentul potrivit și ieși pe ușă! Ajunși pe trotuar, controlorii au atâta putere cât o muscă sub roata unui tractor.

Dacă ai ceva bani la tine, zi-le că ești student(ă) și doar 10 RON ai la tine. Folosește „o sută de mii”. Li se pare mai mult așa! Scapi sigur!

CHESTII NORMALE CU CARE TREBUIE SĂ TE OBIȘNUIEȘTI

  1. Indivizi și individe cu telefoane din care râgâie un minoritar, pus pe speaker în metrou, stația de RATB, pe stradă etc.

  2. Muci propulsați direct din nară la câțiva centimetri de pantofii tăi oricum plini de praf

  3. Formule de adresare precum: „duduie”, „cucoană”, „coaie”, „băi, pulă”, „făăă”, „auzi, auzi”

  4. Orice ți s-ar cere, nu ai nimic! Aici toată lumea are nevoie de o țigară sau un leu pentru pâine / tren către Craiova / Iași / Botoșani / Constanța. În București se fumează și se mănâncă mult!

  5. La semafor ți se va spăla geamul folosind o tehnologie inovativă denumită „PET-ul cu apă și noroi” contra unei sume modice de „cât doriți dumneavoastră”. Folosește cu încredere claxonul sau ștergătoarele pentru îndepărtarea dăunătorilor! Dacă nu ești destul de convingător, bătaia e ruptă din rai. Fii credincios!

  6. În instituțiile publice se lucrează! Oamenii sunt foarte ocupați cu munca, rar vor avea timp să te privească în ochi și să întrebe ce dorești. Fii umil și încearcă să te abții de la acte de violență. Așteaptă terminarea programului, alege o stradă întunecată și rezolvă problema rapid și cât mai silențios. Un sac de cartofi n-ar trebui să coste așa mult!

  7. Taxi Arsenal e țeapă! De asemenea, nu lua taxiul în primul an de viață în București. Cu siguranță vei circula cu metroul! Te lasă unde vrei, ajunge repede și e atât de simplu de înțeles încât și un copil retardat l-ar pricepe!


LA CUMPĂRĂTURI

Deși atunci când vei descoperi supermarket-urile, vei crede că l-ai prins pe dumnezeu de picior, nu cumpăra de acolo! Fă tot posibilul să cumperi din piață! N-ai idee câți bani salvezi! În plus de asta, vineri când ieși în club, ai și tu mai mulți bani de J&B și Red Bull.

Revenim după reclame!

21 iunie 2011

A-listeri din politică, aduși în cartier

Avem câteva personaje care ne deranjează - mai mult sau mai puțin - cu prezența lor pe ecranele noastre, fie ele cu cristale lichide, fie cu tub catodic.

Problema este că ne deranjează! Ne deranjează pentru că sunt urâți, grași, proști, hoți, mincinoști, lepre, unii încă trăiesc etc. Toate aceste epitete sau caracterizări, pe care le facem atunci când îi vedem, sunt doar generalizări ale trăsăturilor lor dominante.

Haideți să facem un mic test de imaginație și să îi vizualizăm pe câțiva dintre ei în cartier, acolo unde își trăiește viața marea majoritate a celor ce se află sub directa sau indirecta conducere a acestora.

Dacă atunci când încă erai copil aveai probleme cu vecinii, cu administratorul de bloc sau cu vreo fată care te-a „scuipat” la v-ați ascunselea, probabil că te și o vei regăsi în rândurile care urmează...

Adrian

Deși vine dintr-o familie a cărei bucătării este întotdeauna plină cu cremă de ciocolată, banane, bomboane cubaneze, cutii de Amigo sau te-miri-ce alte bunătățuri, se zvonește prin gașcă cum că ar fi făcut schimb de experiență într-o scară de bloc, pe trepte, cu un amic. I-ar fi arătat ceva și celălalt i-ar fi arătat ceva la schimb. S-a scris în câteva oracole despre el și despre această întâmplare, însă prietenii apropiați și familia neagă tot.

La bătaie nu stă prea bine. Îl bat cam toate fetele din cartier de fiecare dată când le supără sau când vrea să le convingă să vină la el acasă pentru a le prezenta colecția de timbre. Băieții nu îl prea plac. Nu îl aleg la fotbal (sau dacă joacă și el, va fi pus în poartă), nu participă la „Castel”, la șotron sau frunza nu este chemat pentru că trișează. Stă singur în fața scării și citește.

Crin

Invidiat de mai toți băieții de la bloc, este un foarte apropiat al femeilor. La baieram este sufletul petrecerii datorită faptului că bea. Bea mult și distrează fetele. Dansează, chiuie, se ia de toți băieții mai mari inspirând încredere și atrăgând fetele de partea sa. Deseori este luat deoparte și bătut cu cruzime, uneori chiar de față cu fetele. Pierde la fel de repede din imagine pe cât o câștigă. Însă niciodată nu a fost apreciat de cartierele vecine. El are succes doar în cartierul său, cartier de unde ar vrea să plece însă rămâne de teama de necunoscut și de alți băieți care l-ar putea bate la doar 2 străzi distanță de „domeniul” său.

Ion

Ion este administratorul de bloc, destul de bătrân, admirat de cei apropiați vârstei lui pentru curajul de care a dat dovadă în repetate rânduri, atunci când Crin a sărit să-l bată, dar el a rezistat eroic cu ajutorul nepoțelului său - Mircea.

Băieții de la bloc nu-l plac. Nu-l plac pentru că le-a interzis accesul în parcul de joacă, motivul fiind munca pe care a depus-o în timp ce a curățat parcul, a plantat flori, toate acestea cu ajutorul a zeci de muncitori adunați de pe șantier și cu sacrificiul a altor zeci de căței și pisici ce se aciuaseră prin parc. Deseori i se fac farse dure - băieții îi aruncă cu pungi de apă în cap sau îi sună la ușă îmbrăcați în negru și cu coasa în mână. E foarte speriat de moarte, de aceea trage tare în timpul ce i-a mai rămas, pentru a-și asigura o viață liniștită și pentru a încerca să își reabiliteze imaginea, însă fără succes.

Mircea

Este nepotul lui Ion. Un tip bine făcut, fost practicant de sporturi ce adună masă musculară, nu excelează în inteligență, dar bate bine. Este mereu tare-n gură, se ia de toată lumea, dar niciodată de fete. Le iubește sincer, dar le pierde repede, lipsa lui de ingeligență punând capăt celor mai multe relații ale sale. Un temut rival al lui Traian, Mircea s-a bătut în trecut cu Crin. Însă a pierdut. A plecat plângând, a fost alintat și ținut în puf - atât în tot timpul vieții lui cât și după bătaia cu Crin - și a revenit în cartier. Într-un moment de sclipire a inteligenței sale limitate, s-a împăcat cu Crin și și l-a făcut tovarăș de cataramă, exact așa cum îi place lui să spună. În prezent plănuiesc împreună o strategie care să îi ajute în a-l bate pe Traian iar Mircea crede cu tărie că strategia lor va avea un real succes!

Traian

La fel precum Crin, este sufletul petrecerii, însă nu din cauza aspectului fizic. Dimpotrivă! Aspectul fizic nu îl avantajează, totuși curajul pe care îl prinde după doar câteva sticle cu tărie îl face admirat de către cei mai mulți băieți din cartier. Fetele îl bagă în seamă doar pentru că știe foarte multe despre ele. A avut ocazia de a le vedea făcând lucruri de care le-ar fi frică să fie aflate. Prietenul său cel mai bun și cel care face tot ceea ce îi zice este Emil. Cu ajutorul lui Emil, Traian controlează tot ce se întâmplă în cartier. Se zvonește că un cartier vecin îl va elimina din poziția de admirat al cartierului. În plus de asta, este conștient că Mircea și Crin vor să-l bată, de aceea nu merge niciodată singur pe stradă.

Emil

Este un tip scund, destul de timid și foarte bun prieten cu Traian. Nu interacționează cu nimeni decât dacă Traian îi cere asta. Nu iese la joacă, nu vorbește cu vecinii de bloc, stă în casă și citește. Cărțile sale preferate sunt cele cu povești nemuritoare. Visează să ajungă odată ca Traian. Ar vrea să fie și el la fel de mare cum este bunul său prieten - Traian. În schimb nu se remarcă prin nimic bun. Deseori stă la balcon și aruncă cu cartofi în lumea de pe stradă. Niciodată nu a fost bătut, Traian apărându-l cu prețul vieții!

Elena

Este foarte bună prietenă cu Traian. Mulți spun că s-ar fi iubit în secret, însă nimeni nu poate confirma 100%, astfel că vorbele rămân la stadiu de zvonuri. Mai ales din cauză că umblă cu un tip din cartierul vecin, un tip cu un mers țanțoș, foarte sigur pe sine și cu destui prieteni bine făcuți. Elena este blondă, bine făcută, totuși puțin arogantă. Mircea o visează des însă nu se poate apropia de ea de teama lui Traian. La Crin nu poate apela pentru că Mircea este un tip egoist și o vrea doar pentru el!

Părinții i-au asigurat un trai foarte bun, cumpărându-i haine scumpe, mereu etalându-le cu atâta nonșalanță prin fața vecinilor săi de cartier, mai puțin înstăriți și cu situații familiale destul de complicate.

În fiecare vară merge la mare. Îi place soarele, îi place nisipul, îi place orice îi mângâie fața într-un mod plăcut. Deși merge cu iubitul, pe ascuns se spune că s-ar întâlni cu Traian pentru a vedea răsăritul. Din nou - doar zvonuri. Este o artistă în arta camuflării, făcându-se neobservată chiar și în cele mai populate locuri.

Aceștia sunt copiii pe care îi poți vedea jucânduse în fiecare zi, în spatele blocului. Voi i-ați văzut? Cum vi se par?

20 iunie 2011

Leapșa: Ce părere aveți despre Bambuser?

Am primit o leapșă de la Blogatu în urma căreia trebuie să vă vorbesc despre Bambuser și cam ce părere am despre acest site-serviciu. Deci iată părerea oficială, needitată, naturală și necenzurată a Bucifal.ro:

Ești plecat la câmp cu vita și vrei să-i dai Leanei lecții de muls? Ai fugit cu transhumanța și vrei să le arăți rudelor din Spania? E paranghelie la țața Floarea pe prispă și vrei să te vadă tot satul?


Bambuser este soluția ideală pentru tine! Serviciu de streaming audio/video direct de pe telefonul tău mobil! Live, nenică!

Blogatu folosește acest serviciu pentru emisiunea sa - Blogatu Show. Nu uita! Blogatu te bloghează!

La fel ca el poți face și tu! Intri pe bambuser.com, te conectezi cu contul de Facebook sau îți creezi unul noi și începi să difuzezi clipurile tale LIVE în toată lumea!

Pornește-ți broadcast-ul acum!

17 iunie 2011

Anunt important pentru tara si popor!

Astăzi facem un anunț important pentru țară și popor!

În decursul zilei de azi, 17 iunie 2011, Bucifal a înregistrat un record de vizitatori pe site. Articolele sale au fost promovate pe Twitter, Facebook, email, site-uri personale sau de agregate.

Pentru asta,

VĂ MULȚUMIM!


Spărgătorul de Buci

P.S. Comparația Bucifal - Piticigratis nu poate decât să ne bucure. Atât de josnici nu visam vreodată că putem fi!

Ghid practic pentru deflorare

În ultima perioadă, societatea a evoluat. A evoluat rapid! Atât de rapid încât mulți adolescenți tineri nu pot ține pasul cu ea.

Astfel, unii se văd depășiți de anumite situații, se pierd în fața oricărui tip de contact cu lumea reală și ajung să rămână singuri precum un animal din junglă, părăsit de turmă.

Iată cum tinerii se împart, în cele din urmă, în 2 categorii: cei care fut și cei care vor să fută. Despre cei din urmă vom vorbi în rândurile care urmează...

Ai o vârstă cuprinsă între 15 și 20 de ani, te mănâncă coaiele, te scarpini, mai dai o mână de urs din când în când, dar simți că ceva lipsește din ecuație. Te uiți în jur și vezi specii ce au suferit mutații genetice în urma tratării chimice cu moloz fond de ten, s-au redecorat aplicându-și capace de borcan de murături pe ochi - pe care ele le numesc ochelari vintage - și încerci să te integrezi. Eșuezi! Logic, pentru că tu ești liniștit, la locul tău, îți vezi de ale tale și de tastatura QWERTY care îți permite accesul în Universul infinit al femeilor fără prejudecăți și cu un curaj limitat doar de uptime-ul conexiunii la internet. Și în cazul ăsta, o întrebare firească îți vine în minte: „ce să fac ca să fut?”. De aceea trebuie să citești acest ghid și să îi urmezi instrucțiunile cu strictețe astfel încât penetrarea să fie primul lucru pe care îl vei face după ultimul punct din acest text.

În primul rând trebuie să alegi ținta. Trebuie să fie clară, bine definită, să aibă țâțe măcar cât o portocală de dimensiuni normale, să aibă un cur tangibil (de preferat cât mai rotund pentru că lat în coapse va fi mai târziu). Fața nu contează! Gândește-te că nu fața te interesează, plus că ei îi place pe întuneric în vreo 90% din cazuri. La început îi e rușine cu corpul ei. Se ferește să îi vezi bucile goale, chiar dacă la mare face topless. Îi e rușine să te atingă acolo pentru că i se pare ceva divin. E ca și cum dumnezeu ar veni pe pământ și i-ar zice „atinge-mă pe picior și scarpină-mă la degetul mare”.

După ce ți-ai ales ținta, găsește momentul potrivit pentru a fi singur cu ea. Fără puli prin preajmă. Ea, la fel ca prietenele ei, e proastă, dar trebuie să te porți cu tact. Atât timp cât există mai mult de o pulă lângă ea, va fi total debusolată și pula ta - chiar și superdumnezeiască - nu va mai conta atât de mult. Poate un maxim de 50%. Întotdeauna, tu - ăla care vorbești cu ea - vei conta mai puțin decât labă tristă care stă și ascultă ce vrăjeli îi bagi tu în ureche - ei! Deci caută să fiți singuri. Tu cu ea. Sau tu cu ea și prietenele ei. Merge și-așa pentru că ele sunt proaste impresionabile și se molipsesc de extaz una de la alta ca boala venerică de la om la femeie.

Ia-o ușor. În prima zi o faci să râdă. Înainte să pleci de acasă, intri pe Gugle și dai căutare „best jokes ever”. Nu căuta în română pentru că sunt de căcat. Arată că ești deștept și știi să zici bancuri în română, traduse din engleză. Să fie bancuri cu animale - iepurași, vulpi, urși, lei, unicorni și ponei. După ce ai epuizat bancurile cu animale, începi cu bancurile cu Bulă. Pasul ăsta este foarte important și cel mai important este modul cum îi rostești numele. Accentuează prima silabă, astfel încât să sune ca organul tău nefolosit (încă).

O să râdă în continuare. Te oprești brusc. Iei o gură de suc, te uiți la stele, faci o remarcă despre cât de bine îi stă părul azi (chiar dacă îi stă ca o balegă aburindă pe un moț de căcat de câine). Le place remarca cu părul. Sunt obsedate de păr! De parcă ar vrea cineva să le fută în păr! Întreab-o de unde a luat și cum se numește parfumul cu care s-a dat. Miroase foarte mișto! Foarte mișto! Repeți de 2 ori „foarte mișto”. O să zâmbească tâmp. Îți și mulțumește pentru compliment. E puțin pișată pe ea.

N-o mai băga în seamă. Așteaptă să îți zică ceva. Orice. O întrerupi și îi spui că ți-ai adus aminte un banc tare. N-o lăsa să continue. Oricum va zice ceva total neinteresant pentru tine. Probabil cum se parfumează ea, cum a găsit parfumul ăla și cum i l-a adus unchiu' Vasile dă pă Spania. Pula ta. Te doare-n cur de Vasile.

Aștepți să râdă ca proasta la bancul tău. Bagă o glumă virgină gen „dă-mi un pupic pentru că te-am făcut să râzi”. Dacă te refuză e figurantă. Deci trebuie să o mai ignori vreo 5 minute ca să îi iasă bășinile din cap. Dacă și-a lipit ventuza de tine, ai futut-o 25%. Continuă să citești!

Pleacă acasă. Dacă nu te-a mozolit, acum ai prilejul să îi zici să o facă - la plecare. Dacă te-a mozolit deja și o mai face o dată la plecare - ai futut-o 35%. Ești pe drumul cel bun.

Nu o căuta. Așteaptă să vă întâlniți întâmplător. O iei de mână, o întrebi ce mai face, te prefaci că asculți și începi să mergi cu ea. Alege bine mișcarea, astfel încât direcția să fie către casă. Casa ta, bineînțeles. Zi-i că a făcut maică-ta o prăjitură cu vișine/mere/pere/căcat sau cremă de zahăr ars. Sau ciocolată de casă. Vezi și tu cum o dai... Sigur îi place ceva din toate astea! Invit-o să urce. Spune-i că sunt ai tăi acasă și că le-ar face plăcere să îi dea și ei, pentru acasă, câteva bucăți de prăjitură. Dacă te refuză, e vită. Zi-i că nu-i frumos să refuze, că se supără ai tăi dacă îi refuză etc. Dacă acceptă, ai futut-o 50%. Te apropii de finalul grandios!

Important e să nu o lași să zică „nu intru în casă. Aștept în hol.”! E grav! Zi-i să intre să guste măcar o bucățică (neapărat folosește diminutivul!!!). Nu o duce în bucătărie. Du-te cu ea la tine în cameră. Adu-i pe tavă să basculeze sub nas că doar se pricepe, fripturista dracu'! Deschide calculatorul, bagă un radio online. Vezi ce-i place. Întreab-o, dacă nu știi deja. Dacă zice că îi plac manelele, zi-i direct „îmi faci o muie?”. Varianta optimă e cea în care îi place Radio ZU. Întinde-te pe pat. Vezi, doamne, ești obosit! Prezintă-i camera, arată-i poze cu tine când erai (și mai) mic. Ține-le în mână, nu i le da ei. Așa o obligi să se apropie de tine, să belească ochii în poze. Privește-o în ochi. Da' fix în ochi. Nu te uita - ca lăbarul trist - la țâțele ei! Uită-te în ochii ei. Se pișă pe ea când faci asta. Pune-ți botul pe botul ei sau măcar schițează un gest. Vezi ce face. Dacă se ferește, cere-ți scuze. Să pari trist! Da' atât de trist de parcă ți-ar fi căzut pula după ce a mucegăit. O să se simtă vinovată. Așa sunt ele. Martire! Dacă nu se ferește, e ca și futută!

Nu o atinge pe țâțe! Nu acum! Mai așteaptă câteva minute. Nu te limita la bot. Pune-ți botul pe gâtul ei și mâna pe ceafă. Ceafa ei, bă! Reflexul va fi să-ți pună mâna în cap sau pe undeva pe acolo. Ia-o de mijloc și umblă mâinile pe acolo până vezi că nu se ferește. Dacă ai dat de țâțe, încearcă și pe sub bumbac. De jos în sus, câte 10 secunde la fiecare 10 centimetri de carne, pe verticală. Freac-o pe spate, strânge-o în brațe. Ai futut-o 75%.

Ridică-te și du-te „să te piși”. Simulează, adică. Când te întorci, probabil va zice că pleacă acasă. Las-o să plece. Dacă pleacă, repetă de la „așteaptă să vă întâlniți întâmplător”. Dacă nu zice, atunci e loc de mai mult. Nu imediat. Las-o vreo 5 minute să fiarbă la foc mic. Apoi repetă de la „botul pe gât”. Într-un final îți va înfige o limbă reptiliană pe trahee, mai adâncă decât furtunul de clismă în cur. De aici, dă-ți frâu liber imaginației, orice îți este permis! Va fi futută 100%.

Spor la deflorare!

15 iunie 2011

Ghid practic de sex în public

Din cele mai străvechi timpuri oamenii s-au gândit la sex. Încă din primele clipe ale vieții sale, omul s-a gândit că e prea singur și trist pe pământ, acolo unde tot și toate sunt la dispoziția sa, unde o arde chilleanu printre copaci, unde poate mânca azi o vită și mâine un mamut.

Și cum niciodată un bine nu vine fără răul asociat și antiteza dintre ele, s-a rugat la zei să îi trimită ceva care să îi permită întrebuințarea și celorlalte organe ale corpului său, organe cu care - până acum - doar nimerea frunze sau pe care și le scăpa în urzici.

Astfel a apărut femeia. Și omul a văzut că e bine. Cum femeia era nedezvoltată, neșcolită și neprihănită, omul s-a decis să o învețe treburile lumești. I-a pus sulița în mână, dar ea și-a făcut bețe de prins părul. A dus-o în pădure să îi explice cum se culeg fructele, dar ea și-a făcut un ceai.

Ajuns la capătul răbdărilor, într-o zi, pe la un 12 fără ceva, omul nostru a simțit mâna fină și subțire, neatinsă de munca de la câmp a femeii sale, pe propriul său organ. Instinctul primar a fost de a-i fute o smetie peste cap. Și i-a futut. Însă ea - femeia - a continuat să se joace cu ștrumeleagul cu cap rozaliu și guler dolofan al omului său.

Omul nostru începu să simtă ceva ce nu mai simțise până atunci. Un fel de furnicătură - nici ca urzicile ce-i făcuseră bășici la cur, nici ca vântul ce-i adia în fiecare seară printre ouțe. Era așa... ca un mușuroi de mii de furnici ce i se plimbau de sus și până jos pe mădularul său, acum devenit mai vârtos decât cele mai necoapte fructe pe care le mâncase el vreodată.

Cu trecerea timpului, omul căpătă îndeletniciri și începu a-i explica femeii tainele frecatului de ștrumeleag. Femeia - umilă și supusă bărbatului ce-i dădu viață - îl ascultă cu atenție și urmă sfaturile omului său întocmai. Ignorând privirile curioase ale faunei ce-i înconjurau, omul și femeia își împărtășeau păreri, plăceri și lichide vâscoase, fără ca nimeni să-i deranjeze.

În zilele noastre, omul modern a fost privat de acest drept dobândit prin naștere și iată cum plăcerile sale, nu foarte ascunse, nu mai pot fi satisfăcute decât în spații închise, ascunse ochilor curioși. De aceea, vă recomand să urmați cu încredere deplină următorii pași pentru desfășurarea în condiții optime a copulației în spații publice, astfel încât satisfacțiile fizice și psihice să fie duse la bun sfârșit.

PASUL 1

Evitați cele câteva zile ale lunii în care femeia, ca vietate blestemată a pământului, elimină necontrolat substanțe colorate prin orice orificiu al corpului său în formă de clepsidră. Pentru rezultate maxime, alegeți momentele alipite acestei perioade, fie ele înainte sau după.

PASUL 2

Alegeți un spațiu public, sub bolta cerească, acolo unde amândoi vă simțiți confortabil. De preferat alei, parcuri, stații de autobuz sau chiar mijloace de transport în comun.

PASUL 3

Orientați-vă cu grijă asupra vestimentației din acea zi. Se recomandă fuste cel mult până la genunchi ori pantalonași pe juma' de bucă pentru ele. În cazuri extreme se poate alege o rochie până la glezne, aceasta favorizând camuflarea totală a omului (pentru cursuri de limbi latine în underground) dar îngreunând procesul de dezvelire a monumentului.

Pentru el este necesară o pereche de pantaloni cu fermoar la prohab, un trening cât mai lălâi sau pantaloni scurți (stil izmene sau pescar). Neapărat fără curea! Se recomandă pantalonii cu șnur sau elastic la brâu pentru accesul rapid al femeii în zonele de interes pentru om.

PASUL 4

În poziție de șezut, omul așează femeia peste el, așa cum stau călăreții, desface prohabul ori separă cracul de picior (după caz) și ridică poalele femei (ori separă cracul de picior) exact atât cât este necesar pentru camuflarea și încorporarea mădularului în peștera muierii.

PASUL 5

Procedați la balans.

PASUL 6

Un aspect foarte important al acestui ghid este încheierea. Din motive ecologice, nu recomandăm risipirea semințelor pe asfalt. De preferat, se vor planta în pământ proaspăt arat, gazon neîngrijit ori pulverizat în aer precum artificiile de Revelion, astfel încât să creați impresia unei fântâni spontane, atrăgând turiștii și copiii, creând o diversiune pentru a vă depărta de locul cu pricina.

În cazuri de urgență (când nu ați putut evita perioada din pasul 1) se poate apela cu deosebită încredere la trecerea pe pilot asistat manual, mâinile femeii nefiind afecate de munca la ogor, fine și plăcute mădularului omului. Finalizarea conform instrucțiunilor din pasul 6.

În speranța unei bune înțelegeri și puneri în practică a prezentului ghid, vă dorim o zi cât mai plăcută și fără risipă!

05 iunie 2011

Femeia la cratiță

În viața unui om intervine un moment când responsabilitățile năvălesc peste el precum uraganele peste japonezi. Eh, pentru mine momentul ăla a sosit! E aici și vi-l povestesc și vouă ca să știți ce vă așteaptă!


Zilele astea sunt singur acasă. Da, limitaților! V-ați gândit imediat la puțanul ăla cu coșuri pe moacă, super-erou american, pielea pulii în parohie. Deci NU!


Uite cum am observat că dacă ai toată mâncarea posibilă și imposibilă în frigider, dar nepreparată, poți muri de foame. Tu și pisica. Pentru că și ea mănâncă chestii de-alea... știți voi! Mortăciuni din alea care put a fofoloancă de țigancă nespălată de 3 săptămâni, a brânză de burduf, a căpitan de vapor, eșuat în larg.


Dacă avea limba puțin mai aspră, pisica ar fi lins și culoarea de pe bolul de mâncare. Vă închipuiți un bol de mâncare de vreo 400 ml complet lins? Lună! Bec! Lins, băi, nene! Nici spălat nu era mai curat decât acum! Pfoai! Și mi-e o silă să pun mâna pe plicurile alea cu mâncare... Aia umedă are un fel de zeamă gălbejie de pacă ar fi secreție din aia dubioasă, față de aia uscată care arată exact ca niște căcăreze. Dacă aș fi pisică, m-aș căca pe ea de mâncare și m-aș duce la cafece să înfulec un meniu de mortăciuni picante! Plus că mâncarea de pisici se face din chestii moarte. Bleah!


În cazuri critice precum cel de față, nevoia unei femei la casa omului este absolut evidentă și irefutabilă! Degeaba ai pui, porc, vită, cartofi, ceapă, roșii dacă rețeta de ciorbă e a dracu' de complicată! Numai când mă gândesc că trebuie să stau să măsor ochiometric toate alea, să fierb apa nu știu câte minute, să mai și gust ca să vezi dacă e pișat sau ceva zeamă digerabilă mă ia cu durere de cap.


Deci femeia trebuie să stea la cratiță! Am zis! Să pună de-o ciorbă, de-o friptură, ceva bun acolo de mâncat să satisfacă stomacul! Dacă e bună, face și desert ca să fie meniul complet că, deh, așa ne-au obișnuit vecinii castravețari - all inclusive sau nimic!


Or fi bărbații cei mai buni bucătari din lume (deși nu am văzut vreun document legal care să ateste treaba asta), dar femeia e baza, nenică! Să taie cartofii, să curețe ceapa, să fiarbă apa și toate alea care se fac la o ciorbă bună! Ce căcat? E vina mea că nu m-a pasionat prepararea ciorbei? Dacă făceam și de-astea, ele pentru ce mai există pe lume? Înafară de futut și de făcut mâncare, nu știu o întrebuințare pentru specia lor în domeniul funcționării cu rezultat.


La învârtit covrigul pe carosabil se pricep ca baba la alergat. În funcții de conducere nu sunt bune pentru că se fut cu primul care vine cu teșcălăul de bani, le cumpără tot și ele rămân și pișă ochii ca proastele pe la câte o prietenă grasă ca vita în timp ce își îndeasă ciocolată pe gât la fel cum îndeși curcanului ca să-l umfli pentru tăiere.


Bun. Acum relaxați-vă și luați aminte: dacă nu mai dau niciun semn pe aici în... să zicem o săptămână, înseamnă că am murit de foame sau intoxicat. Am de gând să încerc o rețetă specială! Proprie! Și personală! Toate la un loc! Mi-e foame!

02 iunie 2011

Nom de dieu

Un studiu efectuat de niște cercetători (cu siguranță americani) spune despre cum poți avea avantaje în viață, pentru tine și odraslele matale.

Și uite-așa cică numele e relevant pentru cum te judecă lumea din cur jur. Acu', dacă privim înapoi în istorie, vom observa faptul că sunt oameni ce au câștigat enorm de pe urma numelui pe care îl poartă, unii chiar cu mândrie.

Ca atare, Muia Marcel - din județul Timiș - a fost ales din primul tur de scrutin ca primar al Chevereșului Mare. Un real succes! Tu ești cu Muia? Dacă da, atunci strigă tare: Hai cu Muia! Susțin Muia!

Despre Ciocan de la miliție nu putem spune mai multe decât că a avut un real succes. Se știe destul de bine că atunci când o femeie știe ce vrea, ea caută să aibă parte cât mai mult de Ciocan. Femeile erau extaziate după Ciocan. Dacă-l vedeau pe stradă, săreau direct în pe Ciocan.

Atunci când un nume ca Ibacka îți zgârie timpanul, nu faci altceva decât să te gândești la personaje din Mortal Kombat. Un fel de Baraka - monstrul cu dinții din nas până-n bărbie și cu unghiile netăiate de 3 ani.

Așteptăm cu deosebit interes persoane ce poartă nume ca: Flocea, Bucilă, Puțică, Pipi, Slănină, Roadevin, Boubătrîn, Jegu, Buba, Stricatu, Coi, Pizdelea, Curu să ne contacteze și să ne împărtășească din succesul pe care l-au avut datorită numelui pe care îl poartă.

Cu curaj că se poate! Altfel nu apăreați în anuarul statistic.

01 iunie 2011

De regiune inferior

Astăzi voi șade a povesti cu domniile voastre despre regiunile prea bine cunoscute vouă. Nu doar despre regiuni ca așezare în spațiu și zonă geografică ci și ca nivel de (sub)cultură, civilizație, imagine, legende și mituri.

Din moși strămoși s-a transmis o vorbă din gură-n gură precum boala venerică din ștrumeleag în biliboancă. Vorba'ceea spune despre oameni și fomei, despre zone și obiceiuri, tradiții și superstiții.

Și zice cum că prin ale plaiurilor mioritice nord-est se trage. Se trage din greu și iar se trage. Se pune o tulumbă în bute, la o statură convenabilă se așează o matara de câteva litre, se trage din tulumbă și se vâră iute-n gura mataralei. Și uite-așa își duc ei traiul de la apus și tocmai până-n răsărit.

O țâră mai în jos, din vorbele cele vechi, se știe de un obicei de-a pusu' unei vergi în apă și șezut pân'o vrea 'mnealui a mușca. Și cum toate apun când e să le vină sorocul, în zilele noastre obiceiurile s-or mai schimbat și or rămas numa' câțiva ce încă șed de cu câtva timp înainte de răsărit. Restul or găsit alte obiceiuri, mult mai aducătoare de arginți și-anume trasul de aur negru din avuția bravilor noștri conducători.

La capătul ălălalt, spre lumea nouă din vest, un vechi obicei se păstrează și azi, dând vlagă în ștrumeleag ălor mai înțelepți din ei, prin puterea clisei și țoiului de rachiu servite dis-de-dimineață, înainte de o masă îmbelșugată cu fel și fel de bunătățuri.

Sudiștii-s oarfăni în obiceiuri, neremarcându-se prin nimic, adunând laolaltă toate cele înainte povestite. Aici sunt oameni și fomei de prin toate colțurile patriei mioritice. Aici este steagul fluturând al patriei noastre și locul care o reprezintă. De vrei a afla tainele ei, vin' degrabă și vizitează-l. Oriunde te-ai afla, aici te așteaptă lumea noastră, oameni și fomei de prin toate colțurile comoarei noastre - terenul dacic, pisciform, cu păduri de piatră bine dospită și așezată ca un voal la gionatele matale.

De te-om convins a ne vizita, noi te-așteptăm cu dragă inimă și căldură în suflet, numa' nu uita a-ți aduce arginții în desagă căci noi suntem primitori și calzi, da' de-om fi flămânzi, om vrea a mânca pe săturate c'așa ne șade nouă bine. Plaiurile mioritice pisciforme te așteaptă! Hai la noi!